opțiuni
  • info

11 definiții pentru omorâtor (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMORÂTÓR, -OÁRE, omorâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care omoară; ucigător, ucigaș. ♦ Fig. Care torturează, chinuitor. 2. S. m. și f. Ucigaș, asasin. – Omorî + suf. -tor.

omorâtor, ~oare [At: AR (1829) 111/9 / V: (înv) ~iu[1], ~ritoriu / Pl: ~i, ~oare / E: omorî + -tor] (Înv) 1 a Care omoară Si: ucigător. 2 a (Fig) Care provoacă dureri fizice sau morale Si: chinuitor. 3 smf Asasin. 4 sm (Înv; îls) De sine ~ Sinucigaș. corectată

  1. În original, incorect tipărit: ~u — LauraGellner

OMORÂTÓR, -OÁRE, omorâtori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care omoară; ucigător, ucigaș. ♦ Fig. Care torturează, chinuitor. 2. S. m. și f. Ucigaș, asasin. – Omorî + suf. -tor.

omorâtoriu[1], ~oare smf, a vz omorâtor

  1. În definiția principală, varianta de față este greșit tipărită: omorâtoru — LauraGellner

OMORÎTÓR, -OÁRE, omorîtori, -oare,. adj, Care omoară, ucigător. Nu vă lăsați a vă încredința că poezia nu este alt decît a spune frunză verde, că politica este un venin omorîtor. BOLLIAC, O. 64. M-am lepădat de tot gustul armelor omorîtoare. CONACHI, P. 104. Fig. Pesimismul e sentimentul cel mai omorîtor pentru omenire. IONESCU-RION, C. 87. ♦ (Substantivat, rar) Ucigaș, asasin, criminal. Ș-acum, adio, pleacă, Te du omorîtoare, îți las a ta viață, trăiește de-i putea! MACEDONSKI, O. I 250. Adunarea îl osîndi la moarte ca pe un omorîtor. BĂLCESCU, O. I 103.

omorîtor a. și m. care omoară.

omorîtór, -oáre adj. Care omoară: o arșiță omorîtoare. Subst. Ucigaș. V. asasin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

omorâtór (rar) adj. m., s. m., pl. omorâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. omorâtoáre

omorâtór adj. m., s. m., pl. omorâtóri; f. sg. și pl. omorâtoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OMORÂTÓR s., adj. 1. s., adj. v. criminal. 2. adj. v. ucigaș. 3. adj. distrugător, nimicitor, ucigător. (Substanță ~oare.)

OMORÎTOR s., adj. 1. s., adj. asasin, criminal, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (A fost prins ~.) 2. adj. ucigaș, ucigător, (înv.) pierzător. (Armă ~.) 3. adj. distrugător, nimicitor, ucigător. (Substanță ~.)

Intrare: omorâtor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omorâtor
  • omorâtorul
  • omorâtoru‑
plural
  • omorâtori
  • omorâtorii
genitiv-dativ singular
  • omorâtor
  • omorâtorului
plural
  • omorâtori
  • omorâtorilor
vocativ singular
  • omorâtorule
plural
  • omorâtorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omorâtor, omorâtorisubstantiv masculin
omorâtoare, omorâtoaresubstantiv feminin

rar
  • 1. Asasin, criminal, ucigaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asasin criminal ucigaș
    • format_quote Ș-acum, adio, pleacă, Te du omorîtoare, îți las a ta viață, trăiește de-i putea! MACEDONSKI, O. I 250. DLRLC
    • format_quote Adunarea îl osîndi la moarte ca pe un omorîtor. BĂLCESCU, O. I 103. DLRLC
etimologie:
  • Omorî + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.