6 definitzii pentru omenit
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
OMENÍT A omenitzi te adj. (Inv.) Bland binevoitor amabil. V. omeni.
OMENÍT A omenitzi te adj. (Inv.) Bland binevoitor amabil. V. omeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ionel_bufu
- actziuni
omenit ~a a [At: DOSOFTEI V. S. februarie 74v/9 / Pl: ~itzi ~e / E: omeni] 1 (Inv) Bland. 2 (Ivp) Onest.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
OMENÍT A omenitzi te adj. (Invechit) Blind amabil omenos. SHi acestea ne zicea cind minca caci numai atunci era mai omenit GORJAN H. IV 102.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
OMENIT adj. (Mold.) Blind omenos. Era ... omenit blind cucerit. DOSOFTEI; cf. CANTEMIR IST. Etimologie: omeni. Cf. l a s c a v.
- sursa: DLRLV (1987)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
OMENÍT adj. v. bun cinstit cumsecade ingaduitor intzelegator omenos onorabil onorat pretzuit respectabil respectat stimabil stimat venerabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
omenit adj. v. BUN. CINSTIT. CUMSECADE. INGADUITOR. INTZELEGATOR. OMENOS. ONORABIL. ONORAT. PRETZUIT. RESPECTABIL. RESPECTAT. STIMABIL. STIMAT. VENERABIL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
omenit, omenitaadjectiv
- 1. Amabil, binevoitor, bland, omenos. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: amabil binevoitor bland omenos
- SHi acestea ne zicea cind minca caci numai atunci era mai omenit. GORJAN H. IV 102. DLRLC
-
etimologie:
- omeni DEX '98 DEX '09