amábil ~a a [At: NEGRUZZI S. I 310 / Pl: ~i ~e / E: fr aimable lat amabilis] 1 Care este vrednic de a fi iubit. 2 Politicos. 3 Prietenos. 4 (Muz) Placut (k termen de executzie).

AMÁBIL A amabili e adj. Prietenos binevoitor; politicos. Aceste perle sint probabil Surisul tau mereu amabil. BENIUC V. 68. Mihail Mihailovici a fost cit se poate de amabil. SAHIA U.R.S.S. 96. ◊ (Adverbial) Asta so creada altzii sa hlizit dumneaei privinduma amabil. SADOVEANU N. F. 183. ♦ (Neobishnuit) Atragator placut. Stilul elegant al unuia din cei mai amabili poetzi ai noshtri. ODOBESCU S. I 447.

AMÁBIL A amabili e adj. Prietenos binevoitor; politicos. Fr. aimable (lat. lit. amabilis).

AMÁBIL A adj. Prietenos binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile lat. amabilis vrednic de iubit].

AMÁBIL A adj. prietenos binevoitor; politicos sociabil. (< it. amabile lat. amabilis)

AMÁBIL ~a (~i ~e) Care manifesta bunavointza shi serviabilitate; politicos. Om ~. /<lat. amabilis fr. aimable

amabil a. 1. demn de iubire; 2. prietenos: e amabil cu totzi.

*amábil a adj. pl. f. e (lat. amábilis d. amare a ĭubi). Placut binevoitor prietenos: e amabil cu totzĭ Adv. A te purta amabil.

amábil (prietenos) adj. m. pl. amábili; f. amábila pl. amábile

amábil adj. m. pl. amábili; f. sg. amábila pl. amábile

AMÁBIL adj. 1. v. binevoitor. 2. v. serviabil. 3. v. curtenitor. 4. v. politicos.

AMABIL adj. 1. afectuos binevoitor cordial prietenesc prietenos (livr.) afabil (fig.) cald calduros. (O primire ~.) 2. binevoitor indatoritor serviabil (livr.) complezent (rar) prevenitor (fam.) saritor. (Sa aratat extrem de ~.) 3. atent curtenitor dragutz galant gentil (pop.) levent (inv.) cortez libovnic. (~ cu femeile.) 4. politicos prevenitor. (Om~.)

Amabil ≠ badaranos brutal grosolan necuviincios^[1] modificata