SOCIÁBIL A sociabili e adj. Capabil sa traiasca in relatzii permanente cu semenii sai in societate. ♦ Caruia i plac relatziile cu semenii sai care se imprieteneshte ushor cu altzii; comunicativ apropiat prietenos. [Pr.: cia] Din fr. sociable lat. sociabilis.

sociabil ~a a [At: I. GOLESCU C. / P: ~cia~ / V: (inv) sotzi~ / Pl: ~i ~e / E: fr sociable] 1 (D. oameni) Care are capacitatea de a stabili relatzii amabile cu semenii Si: comunicativ (1) deschis² (34) expansiv (4) prietenos volubil (rar) vorbitor (inv) sotzios. 2 (D. oameni) Care cauta compania semenilor sai. 3 (D. oameni) Care se imprieteneshte ushor. 4 (D. manifestarile caracterul oamenilor) Care denota capacitatea de a stabili relatzii amabile cu semenii. 5 (D. fiintze) Capabil sa traiasca in compania permanenta a semenilor sai Si: atashabil (3).

SOCIÁBIL A sociabili e adj. Capabil sa traiasca in relatzii permanente cu semenii sai in societate. ♦ Caruia i plac relatziile cu semenii sai care se imprieteneshte ushor cu altzii; comunicativ apropiat prietenos. [Pr.: cia] Din fr. sociable lat. sociabilis.

SOCIÁBIL A sociabili e adj. (Despre oameni) Care traieshte in societate; p. ext. cu care te potzi intzelege cu care potzi stabili ushor relatzii; comunicativ prietenos.

SOCIÁBIL A adj. (Despre oameni) Capabil sa traiasca in societate. ♦ Prietenos apropiat comunicativ. [Pron. cia. / cf. fr. sociable lat. sociabilis < socius tovarash].

SOCIÁBIL A adj. (despre oameni) capabil sa traiasca in societate. ◊ prietenos apropiat comunicativ. (< fr. sociable lat. sociabilis)

SOCIÁBIL ~a (~i ~e) Care se integreaza ushor in societate; care stabileshte ushor relatzii bune shi permanente cu oamenii; comunicativ. [Sil. cia] /<fr. sociable

sociabil n. 1. nascut spre a trai in societate: 2. cu care e ushor de a trai: om sociabil.

*sociábil a adj. (lat. sociabilis. V. sotz). Facut p. a traĭ in societate: omu e un animal esentzialmente sociabil. Care nu fuge de lume care te primeshte bine amabil: acest om nu e sociabil. V. salbatic.

sociábil (cia) adj. m. pl. sociábili; f. sociábila pl. sociábile

sociábil adj. m. (sil. cia) pl. sociábili; f. sg. sociábila pl. sociábile

SOCIÁBIL adj. 1. comunicativ expansiv prietenos volubil (rar) social vorbitor (inv.) sotzios (fig.) deschis. (O fire ~.) 2. atashabil. (Om ~.)

SOCIABIL adj. 1. comunicativ expansiv prietenos volubil (rar) social vorbitor (inv.) sotzios (fig.) deschis. (O fire ~.) 2. atashabil. (Om ~.)

Sociabil ≠ insociabil nesociabil