olan¹ sn [At: POLIZU / V: h~ ~a sf / Pl: ~e / E: ol + an] 1 Piesa de argila arsa de obicei de forma semicilindrica folosita k invelitoare a acoperishului a streshinilor (rar) a sobelor etc. Si: tzigla (reg) oala (42). 2 Tub de argila arsa din care se fac canale de scurgere a apei coshuri pentru fum stalpi care impodobesc sobele tzaraneshti etc.

OLÁN olane s. n. 1. Bucata de argila arsa de forma semicilindrica folosita k invelitoare a (crestelor) acoperishului. Pe o parte shi alta a ograzii se intindea cite un shir de odaitze in paianta acoperite cu olane. I. BOTEZ SHC. 15. Pe deasupra caselor ale caror olane innegrite dovedeau un trecut indepartat se zareau dealurile cu vii aramii. BASSARABESCU S. N. 23. Case inalte a caror streshini de olane se uitau in luna. EMINESCU N. 63. 2. Tub de argila arsa din care se fac canale de scurgere a apei coshuri de fum etc. Racoare k intro colivie; shi nici o musca; abia una mai innegreshte intrun punct olanul varuit al sobei. BASSARABESCU S. N. 98. Un zid circular... ce se aseamana cu un olan foarte spatzios. ODOBESCU S. I 390. Au adus doua masuri de apa pe olane de lut ars. I. IONESCU P. 312.

OLÁN¹ ~e n. 1) Material de constructzie in forma de semicilindru fabricat din argila arsa sau din ciment shi folosit mai ales pentru crestele acoperishurilor. 2) Fiecare dintre aceshti semicilindri. 3) Tub cilindric de argila arsa cu o mufa de imbinare la capat folosit la construirea canalelor de scurgere a fluidelor. /ol + suf. ~an

olan n. 1. canal urloiu de cishmea; 2. tzigla de invelit case sobe. [Tras din oala sau ol].

2) olán n. pl. e (d. oala). Tub scurt de lut ars care serveshte la facut stilpĭ la sobe shi conducte de apa. TZigla oala placa curba de lut ars cu care se acopere casele. (SHI olana f. pl. e). V. tula.

olana sf vz olan¹

olán² (piesa de argila) s. n. pl. oláne

olán (piesa de argila arsa) s. n. pl. oláne

OLÁN s. (reg.) oala scoc. (~ pentru acoperishuri.)

OLAN s. (reg.) oala scoc. (~ pentru acoperishuri.)