ÓISHTE oishti s. f. 1. Bara lunga de lemn fixata in crucea unui vehicul cu tractziune animala dea dreapta shi dea stanga careia se inhama caii. ◊ Expr. A (o) nimeri (sau a da) (k Irimia) cu oishtean gard = a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit a face o prostie. ♦ Parte a constelatziei CarulMare alcatuita din trei stele ashezate in prelungirea careului care seamana cu un trapez. 2. Parte componenta a morii de vant cu ajutorul careia aceasta se intoarce in bataia vantului. [Pr.: oish] Din bg. oište.

oishte³ sf vz ostie¹

oishte¹ sf [At: (a. 1802) IORGA S. D. XII 144 / V: (reg) h~ oshte oshtie / Pl: ~ti / E: bg оище] 1 Bara lunga de lemn fixata in crucea carului carutzei trasurii etc. care separa animalele inhamate. 2 (Pop; ie) A (o) nimeri (sau a o potrivi a da k Irimia sau k Ivan k neica Stan) cu ~an gard A spune sau a face o prostie mare. 3 (Pop; fig) Parte a constelatziei Carul Mare alcatuita din trei stele ashezate in prelungirea careului care formeaza „carul”. 4 (Reg) Parte componenta a morii de vant cu ajutorul careia aceasta se roteshte pentru a o aduce cu aripile in pozitzie potrivita spre a fi actzionate de vant Si: (pop) protzap. 5 (Reg) Prajina care se intind hainele.

ÓISHTE oishti s. f. 1. Bara lunga de lemn fixata in crucea carului a carutzei a trasurii etc. de care se inhama caii (sau se injuga boii). ◊ Expr. A (o) nimeri (sau a da) (k Irimia) cu oishtean gard = a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit a face o prostie. ♦ Parte a constelatziei CarulMare alcatuita din trei stele ashezate in prelungirea careului care seamana cu un car. 2. Parte componenta a morii de vant cu ajutorul careia aceasta se intoarce in bataia vantului. [Pr.: oish] Din bg. oište.

ÓISHTE oishti s. f. 1. Prajina bara lunga de lemn fixata in crucea carului (carutzei trasurii etc.) dea dreapta shi dea stinga careia se inhama caii sau se injuga boii. V. protzap ruda. Mocanul nostru carutzash ishi adusese caii de la apa shii pusese in pripa la oishte. SADOVEANU O. II 230. In coltz la marginea poienii Era un car cu oishtean toarsa. GOGA C. P. 22. Doua iepe albe k zapada shi iutzi k focul se sprijineau mai totdeauna de oishtea carutzei. CREANGA P. 106. ♦ Parte a constelatziei carulmare alcatuita din trei stele ashezate in prelungirea careului care inchipuie un car. Se vede oishtea caruluimare printro spartura din norii negri. DUMITRIU P. F. 21. Luceafarui gata sapuie Iar carul pre creshtet se suie Cu oishtean jos. COSHBUC P. II 7. ◊ Expr. A nimeri (mai rar a da k Ieremia) cu oishtean gard = a spune un lucru nepotrivit cu situatzia sau logica a face o prostie boacana. Ia seama Ioane sa nu dai cu oishtea in gard. REBREANU I. 110. 2. Parte componenta a morii de vint cu care aceasta se intoarce in bataia vintului; protzap cirma.

ÓISHTE ~i f. 1) Bara in partea din fatza a unei carutze de partzile careia se inhama caii shi care serveshte pentru carmuire. ◊ A nimeri (sau a da) (k Irimia) cu ~ea in gard a spune sau a face ceva nepotrivit intro situatzie data. 2) Dispozitiv cu ajutorul caruia o moara de vant e intoarsa cu aripile in bataia vantului. [Sil. oish] /<bulg. oište

oishte f. prajina de care se injuga vitele sau se inhama caii. [Serb. OĬISHTE].

óishte f. (sirb. oje oĭshte; ojište cirligu pluguluĭ). Prajina infipta inaintea trasuriĭ shi alaturea de care (la dreapta shi la stinga) se inhama caiĭ. A da cu oishtea’n gard (k Ĭeremia) a nemeri prost a greshi ridícul intr’o afacere. V. protzap.

oshte sf vz oishte¹

oshtie¹ sf vz oishte¹

óishte (oish) s. f. g.d. art. óishtii; pl. óishti

óishte s. f. (sil. oish) g.d. art. óishtii; pl. óishti

oishte oishti.

ÓISHTE s. (TEHN.) 1. protzap (reg.) ruda tanjala. (~ la car la sanie.) 2. v. parghie.

OISHTE s. (TEHN.) 1. protzap (reg.) ruda tinjala. (~ la car la sanie.) 2. cirma drug pirghie protzap. (~ la moara de vint.)

óishte (óishti) s. f. Bara de lemn fixata in crucea carului care sta intre cei doi cai sau boi. Sb. cr. ojište (Miklosich Slaw. Elem. 34; Cihac II 226; Meyer 316; Conev 70) din sb. cr. slov. ceh. oje „oishte” cf. bg. iušte alb. ošte.

a da k Ieremia cu oishtean gard expr. (pop.) a face / a spune ceva nepotrivit; a face o prostie.

a o nimeri (k Ieremia) cu oishtean gard expr. a face o gafa.