oishte¹ sf [At: (a. 1802) IORGA S. D. XII 144 / V: (reg) h~ oshte oshtie / Pl: ~ti / E: bg оище] 1 Bara lunga de lemn fixata in crucea carului carutzei trasurii etc. care separa animalele inhamate. 2 (Pop; ie) A (o) nimeri (sau a o potrivi a da k Irimia sau k Ivan k neica Stan) cu ~an gard A spune sau a face o prostie mare. 3 (Pop; fig) Parte a constelatziei Carul Mare alcatuita din trei stele ashezate in prelungirea careului care formeaza „carul”. 4 (Reg) Parte componenta a morii de vant cu ajutorul careia aceasta se roteshte pentru a o aduce cu aripile in pozitzie potrivita spre a fi actzionate de vant Si: (pop) protzap. 5 (Reg) Prajina care se intind hainele.