8 definiții pentru odoraș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ODORÁȘ, odorașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui odor1 (2); termen de alintare folosit de părinți pentru copiii mici. – Odor1 + suf. -aș.
odoraș1 sn [At: DDRF / Pl: ~e / E: odor1 + -aș] 1-4 (Șhp) Odor1 (6-7) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
odoraș2 sn [At: BÎRLEA, C. P. 94 / Pl: ~e / E: odor3 + -aș] 1-2 (Mun; șhp) Odor3 (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ODORÁȘ, odorașe, s. n. Diminutiv al lui odor1 (2); termen de alintare întrebuințat de părinți pentru copiii mici. – Odor1 + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ODORÁȘ, odorașe, s. n. Diminutiv al lui odor (2); copil drag, scump, neprețuit. Ce nu făcu biata împărăteasă, ce mi drese ca să capete un odoraș? POPESCU, B. II 3.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
odoráș (rar) s. n., pl. odoráșe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
odoráș s. n., pl. odoráșe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
odoráș s. m., pl. odorași
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DMLR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
odoraș, odorașesubstantiv neutru
-
- Ce nu făcu biata împărăteasă, ce nu drese ca să capete un odoraș? POPESCU, B. II 3. DLRLC
-
etimologie:
- Odor + sufix -aș. DEX '09 DEX '98