8 definitzii pentru obrintire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
OBRINTÍRE obrintiri s. f. (Pop.) Actziunea de a (se) obrinti shi rezultatul ei V. obrinti.
obrintire sf [At: CALENDARIU (1814) 184/15 / V: obran~ / Pl: ~ri / E: obrinti] (Ivp) 12 Obrinteala (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
OBRINTÍRE obrintiri s. f. (Pop.) Actziunea de a (se) obrinti shi rezultatul ei. V. obrinti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
obrantire sf vz obrintire
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
obrintíre (pop.) (obrin) s. f. g.d. art. obrintírii; pl. obrintíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
obrintíre s. f. (sil. brin) g.d. art. obrintírii; pl. obrintíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
OBRINTÍRE s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
OBRINTIRE s. (MED.) 1. congestionare inflamare inflamatzie iritare obrinteala obrintit obrintitura umflare (reg.) bobotire. (~ unei plagi.) 2. inflamare inflamatzie obrinteala obrintit obrintitura tumefactzie tumefiere umflare (reg.) bobotire. (~ bratzului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- silabatzie: o-brin-
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
obrintire, obrintirisubstantiv feminin
etimologie:
- obrinti DEX '98 DEX '09