opțiuni
  • info

8 definiții pentru năfrămuță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.

năfrămuță sf [At: MARIAN, NU. 642 / V: maramuță, mărămuță / Pl: ~țe / E: năframă + -uță] 1-6 (Reg; șhp) Năfrămioară (1-6). 7 (Reg) Batistă. 8 (Reg; îs) ~ de grumazi Cravată.

NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.

NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. Diminutiv al lui năframă; batistă. Să îmi dai tu năfrămuța ta, albă și curată, și-mi va fi de mare ajutor. AGÎRBICEANU, S. P. 21. A dat lui Prier-Negru atunci o năfrămuță. COȘBUC, P. II 175.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năfrămúță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămúței; pl. năfrămúțe

năfrămúță s. f. (sil. -fră-), g.-d. art. năfrămúței; pl. năfrămúțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂFRĂMÚȚĂ s. (reg.) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. (Purta pe cap o ~.)

NĂFRĂMUȚĂ s. (reg.) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. (Purta pe cap o ~.)

Intrare: năfrămuță
năfrămuță substantiv feminin
  • silabație: nă-fră- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năfrămuță
  • năfrămuța
plural
  • năfrămuțe
  • năfrămuțele
genitiv-dativ singular
  • năfrămuțe
  • năfrămuței
plural
  • năfrămuțe
  • năfrămuțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năfrămuță, năfrămuțesubstantiv feminin

etimologie:
  • Năframă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.