8 definiții pentru nuculeț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NUCULÉȚ, nuculeți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui nuc (1); nucșor, nucuț. – Nuc + suf. -uleț.
nuculeț sm [At: TEODORESCU, P. P. 344 / Pl: ~i / E: nucă + -uleț] 1-2 (Șhp) Nuc (1) (mic) Si: nucșor (1-2), nucuț (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NUCULÉȚ, nuculeți, s. m. Diminutiv al lui nuc (1): nucșor, nucuț. – Nuc + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
NUCULÉȚ, nuculeți, s. m. Diminutiv al lui nuc. Într-un vîrf de pisculeț, Mi-a crescut d-un nuculeț. TEODORESCU, P. P. 344. Colea jos în prunduleț A crescut un nuculeț, Nuculeț cu frunza rară, S-adună cucii din țară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 182.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nuculéț (rar) s. m., pl. nuculéți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nuculéț s. m., pl. nuculéți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NUCULÉȚ s. v. nucșor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NUCULEȚ s. (BOT.) nucșor, nucuț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nuculeț, nuculețisubstantiv masculin
-
- Într-un vîrf de pisculeț, Mi-a crescut d-un nuculeț. TEODORESCU, P. P. 344. DLRLC
- Colea jos în prunduleț A crescut un nuculeț, Nuculeț cu frunza rară, S-adună cucii din țară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 182. DLRLC
-
etimologie:
- Nuc + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09