10 definiții pentru nourel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NOURÉL, nourei, s. m. (Pop.) Norișor. [Pr.: no-u-] – Nour + suf. -el.
NOURÉL, nourei, s. m. (Pop.) Norișor. [Pr.: no-u-] – Nour + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
nourel sm [At: ALECSANDRI, P. III, 242 / P: no-u~ / V: (reg) norel / Pl: ~ei, (reg) ~e sn / E: nour + -el] 1-2 (Pop; șhp) Norișor (1-2). 3 (Buc) Țânțar mic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOURÉL, nourei, s. m. (Rar) Nouraș. Numai din cînd în cînd cîte un nourel alb, ca și cînd s-ar fi vărsat lapte pe cer. EMINESCU, N. 102. – Pl. și: (n.) nourele (ALECSANDRI, P. III 242). – Variantă: norél (TEODORESCU, P. P. 20) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
norel sm vz nourel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NORÉL s. m. v. nourel.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nourél s. m., pl. nouréi, art. nouréii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nourél s. m., pl. nouréi, art. nouréii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NOURÉL s. v. norișor, noruleț, noruț, nouraș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nourel s. v. NORIȘOR. NORULEȚ. NORUȚ. NOURAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
nourél, nouréi, s.m. (pop.) 1. norișor, noruleț. 2. (reg.) țânțar mic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nourel, noureisubstantiv masculin
-
- Numai din cînd în cînd cîte un nourel alb, ca și cînd s-ar fi vărsat lapte pe cer. EMINESCU, N. 102. DLRLC
-
- comentariu Plural și: (neutru) nourele. DLRLC
etimologie:
- Nour + sufix -el. DEX '09 DEX '98