notificație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr notification, lat notificatio, -onis] 1-2 Notificare (2, 4).

NOTIFICÁȚIE s.f. Notificare, înștiințare. ♦ Act, document prin care se notifică ceva. [Gen. -iei, var. notificațiune s.f. / cf. fr. notification].

NOTIFICÁȚIE s. f. notificare. (< fr. notification)

NOTIFICÁȚIE ~i f. 1) v. A NOTIFICA. 2) Comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, pentru a o informa că un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit. [G.-D. notificației; Sil. -ți-e] /<fr. notification^[1]

notificațiune sf vz notificație

NOTIFICAȚIÚNE s.f. v. notificație.

notificațiúne f. (lat. notificátio, -ónis). Acțiunea de a notifica. Hîrtia pin care se notifică. – Și -áție, dar ob. -áre.

notificáție (-ți-e-) s. f., art. notificáția (-ți-a), g.-d. art. notificáției; pl. notificáții, art. notificáțiile (-ți-i-)

notificáție s. f. (sil. -ți-e-), art. notificáția (sil.-ți-a), g.-d. art. notificáției; pl. notificáții, art. notificáțiile (sil. -ți-i-)^[1]

NOTIFICÁȚIE s 1. v. notificare. 2. v. indicație.^[1]

NOTIFICAȚIE s. 1. notificare. (~ sentinței.) 2. (concr.) indicație, însemnare, mențiune, notă, notificare, observație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...)