NIMICNICÍE s. f. (Inv.) 1. Deshertaciune zadarnicie. 2. Lipsa de insemnatate de valoare; nimicie. Nimicnici + suf. ie.

nimicnicie sf [At: MARCOVICI C. 36/11 / V: (rar) nem~ / Pl: ~ii / E: nimicnici + ie] 1 Lipsa de valoare de importantza Si: (inv) nimicie. 2 Meschinarie. 3 Deshertaciune. 4 (Nob) Sentiment de zadarnicie.

NIMICNICÍE nimicnicii s. f. 1. Deshertaciune zadarnicie. 2. Lipsa de insemnatate de valoare; nimicie. Nimicnici + suf. ie.

NIMICNICÍE nimicnicii s. f. Deshertaciune zadarnicie. Filozofia acea banala de a shedea pe malurile unui riu shi a ne gindi dupa mersul undelor lui la nimicnicia vietzii astfel de melancolie filozofica nu are Eminescu. IONESCURION C. 87. ♦ Lipsa de insemnatate micime. Singuratatea shi nimicnicia lui i pareau mai insuportabile decit intro pustietate de nisipuri. C. PETRESCU C. V. 58. Se lasa ostenit pe scaun zdrobit de sentimentul nimicniciei lui. VLAHUTZA O. A. II 285. SHi cind el ar avea o minte mai isteatza Atunce ar cunoashte SHiar plinge mai amar a sa nimicnicie. DONICI F. 82.

NIMICNICÍE nimicnicii f. 1) Lipsa de valoare sau de insemnatate. 2) Lucru fara rost; zadarnicie; deshertaciune. /a nimicnici + suf. ~ie

nimicnicie f. nulitate neant.

nimicnicíe f. (d. nimic). Nulitate vanitate: nimicnicia gloriiĭ.

nemicnicie sf vz nimicnicie

nimicnicíe (inv.) s. f. art. nimicnicía g.d. nimicnicíi art. nimicnicíei

nimicnicíe s. f. art. nimicnicía g.d. nimicnicíi art. nimicnicíei; pl. nimicnicíi

NIMICNICÍE s. v. deshertaciune.

NIMICNICIE s. deshertaciune inutilitate nimic zadarnicie (inv.) mishelie nimicie. (Psalmistul afirma k totul e ~.)