opțiuni
  • info

11 definiții pentru nevătămat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

nevătămat, ~ă a [At: CORESI, EV. 93 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + vătămat] 1 (D. ființe sau părți ale corpului lor; îcr viu, întreg) Teafăr. 2 (Spc) Care nu este lovit sau rănit. 3 (Pan; d. obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune. 4 (Înv) Neclintit (7). 5 (Înv; fig) Cinstit. 6 (Înv; fig) Imparțial.

NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nici o vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune; intact. – Ne- + vătămat.

NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. (Uneori întărit prin «viu») Neatins, nerănit, nelovit; întreg; teafăr. Pustiul larg al opcinii pleșuve, la care ajunsei întreg și nevătămat, mă împresură de pretutindeni cu cercu-i rourat de verdeață scînteietoare. HOGAȘ, M. N. 184. Cînd sînt zile și noroc, treci prin apă și prin foc și din toate scapi nevătămat. CREANGĂ, P. 235.

nevătămat a. și adv. întreg și teafăr.

nevătămát, -ă adj. Întreg, neatins, care n’a fost vătămat: viŭ și nevătămat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămáte

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. sg. nevătămátă, pl. nevătămáte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEVĂTĂMÁT adj. v. teafăr.

NEVĂTĂMAT adj. intact, întreg, neatins, sănătos, teafăr, valid, zdravăn, (pop.) nestricat, (înv. și reg.) nebîntuit, (reg.) neted. (A scăpat ~.)

Nevătămat ≠ vătămat

Intrare: nevătămat
nevătămat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nevătămat
  • nevătămatul
  • nevătămatu‑
  • nevătămată
  • nevătămata
plural
  • nevătămați
  • nevătămații
  • nevătămate
  • nevătămatele
genitiv-dativ singular
  • nevătămat
  • nevătămatului
  • nevătămate
  • nevătămatei
plural
  • nevătămați
  • nevătămaților
  • nevătămate
  • nevătămatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nevătămat, nevătămatăadjectiv

  • 1. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură. DEX '09 DLRLC
    sinonime: neatins teafăr întreg antonime: vătămat
    • format_quote Pustiul larg al opcinii pleșuve, la care ajunsei întreg și nevătămat, mă împresură de pretutindeni cu cercu-i rourat de verdeață scînteietoare. HOGAȘ, M. N. 184. DLRLC
    • format_quote Cînd sînt zile și noroc, treci prin apă și prin foc și din toate scapi nevătămat. CREANGĂ, P. 235. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + vătămat. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.