NEUMBLÁT A neumblatzi te adj. 1. (Despre drumuri locuri) Care este putzin umblat care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodata oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a calatorit putzin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: neum] Pref. ne + umblat.

neumblat ~a a [At: PSALT. 118 / V: (inv) neim~ / Pl: ~atzi ~e / E: ne + umblat] 1 (D. drumuri locuri etc.) Pe care nimeni nu a umblat inca Si: nestrabatut (1) necalcat (1). 2 (D. drumuri) Care este foarte putzin circulat frecventat. 3 (Pex; d. locuri) Care nu este populat Si: pustiu. 4 (Reg; d. terenuri) Care nu este cultivat. 5 (Rar) Care nu este inca folosit Si: nou. 6 (Rar; fig) Imaculat.

NEUMBLÁT A neumblatzi te adj. 1. (Despre drumuri locuri) Care este putzin umblat care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodata oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a calatorit putzin. [Pr.: neum] Ne + umblat.

neumblat a. 1. pe unde nu s’a umblat: drumuri neumblate; 2. fig. inexperimentat: om neumblat.

neumblát a adj. Nestrabatut necalcat pe unde n’au umblat oameniĭ: codri neumblatzĭ. Care n’a umblat mult fara experientza: om neumblat.

neimblat ~a a vz neumblat

neumblát (neum) adj. m. pl. neumblátzi; f. neumbláta pl. neumbláte

neumblát adj. m. pl. neumblátzi; f. sg. neumbláta pl. neumbláte

NEUMBLÁT adj. 1. gol necirculat pustiu. (SHosele ~.) 2. necalcat nestrabatut (inv. shi reg.) sacret. (Locuri ~.)

NEUMBLAT adj. 1. gol necirculat pustiu. (SHosele ~.) 2. necalcat nestrabatut (inv. shi reg.) sacret. (Locuri ~.)