NESIMTZÍT² A nesimtzitzi te adj. 1. Care este lipsit de bunsimtz de buna creshtere de cuviintza de delicatetze. ♦ Care denota tradeaza nesimtzire (2). 2. Care nu este simtzit perceput; care scapa simtzurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fara a putea fi perceput; incetul cu incetul; fara zgomot tiptil; pe furish. Pref. ne + simtzit.

nesimtzit¹ sn [At: DLR / Pl: (rar) ~uri / E: ne + simtzit¹] (Rar) Absentza a oricarui simtz.

nesimtzit² ~a [At: VARLAAM C. 429 / Pl: ~itzi ~e / E: ne + simtzit²] 1 a (Inv) Nesimtzitor (3). 2 a (Reg) Idiot din nashtere. 34 smf a (Om) lipsit de sensibilitate Si: nesimtzitor (910). 56 smf a (Om) lipsit de bunsimtz de delicatetze de cuviintza de buna creshtere Si: nesimtzitor (1112) (idt) nesimtzibil. 7 a (D. fapte manifestari ale oamenilor) Care denota lipsa de delicatetze de buna creshtere. 8 smf Termen pentru a apostrofa pe cineva. 910 a av (Intrun mod) care nu este perceptibil simtzurilor. 11 a Care trece neobservat Si: insesizabil imperceptibil. 12 av Incetul cu incetul. 13 av Fara zgomot. 14 av Pe furish Si: tiptil. 1516 a av (In mod) inconshtient. 17 av In mod intuitiv. 18 (Ilav) Pe ~e Incetul cu incetul. 19 (Ial) Fara a putea fi perceput Si: tiptil.

NESIMTZÍT² A nesimtzitzi te adj. 1. Care este lipsit de bunsimtz de buna creshtere de cuviintza de delicatetze. ♦ Care denota tradeaza nesimtzire (2). 2. Care nu este simtzit perceput; care scapa simtzurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fara a putea fi perceput; incetul cu incetul; fara zgomot. tiptil; pe furish. Ne + simtzit.

NESIMTZÍT² A nesimtzitzi te adj. Lipsit de bunsimtz care nu shtie sa se poarte care stinghereshte pe altzii prin necuviintza sa ori prin aspectul sau neingrijit murdar.

NESIMTZÍT ~ta (~tzi ~te) (negativ de la simtzit): Pe ~te a) fara sa fie simtzit; pe neobservate; b) treptat. /ne + simtzit

nesimtzit a. shi adv. fara a simtzi.

nesimtzít a adj. Care nu se simte nu se observa. Pe nesimtzite fara sa se simta: boala vine pe nesimtzite.

!nesimtzit adj. m. s. m. pl. nesimtzitzi; adj. f. s. f. nesimtzita pl. nesimtzite

nesimtzít adj. m. pl. nesimtzítzi; f. nesimtzíta pl. nesimtzíte

nesimtzít adj. m. pl. nesimtzítzi; f. sg. nesimtzíta pl. nesimtzíte

NESIMTZÍT adj. 1. v. imperceptibil. 2. nesimtzitor. (Om ~.)

NESIMTZIT adj. 1. imperceptibil insesizabil neauzit neperceptibil nesesizabil (fig.) imponderabil. (Un zgomot ~.) 2. nesimtzitor. (Om ~.)