NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenos.

neomenos, ~oasă a [At: GHICA, A. 273 / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + omenos] 1 Lipsit de omenie Si: inuman, (înv) neomenit. 2 Crud. 3 Păgân. 4 (Înv) Nepoliticos. 5 (Îrg) Necinstit.

NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenos.

NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie sau de bună-cuviință, fără milă; inuman, rău, crud. Comșa fu de părere că masa se prelungește peste măsură, neomenos spectacol sub ochii celor ținuți să postească, în picioare. C. PETRESCU, Î. II 144. Noi nu știam la sufletul nostru nici o faptă neomenoasă să fi săvîrșit. ISPIRESCU, L. 378.

NEOMENÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care denotă lipsă de milă; neomenesc; neomenos^[1]; crud. [Sil. ne-o-] /ne- + omenos

neomenos a. 1. fără milă; 2. fără omenie.

neomenós, -oásă (eo 2 sil.) adj. Fără omenie, crud, barbar. Adv. A te purta neomenos. – Rar și -nít.

neomenós (ne-o-) adj. m., pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáse

neomenós adj. m. (sil. ne-o-), pl. neomenóși; f. sg. neomenoásă, pl. neomenoáse

NEOMENÓS adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. aspru. 3. adj. v. barbar.

NEOMENOS adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Un om ~; se poartă ~.)