NEMULTZUMÍT A nemultzumitzi te adj. (Adesea adverbial shi substantivat) Care nu este multzumit; care are o nemultzumire; suparat mahnit; contrariat. 4 Care exprima nemultzumire. [Var.: (reg.) nemultzamít a adj.] Pref. ne + multzumit.

nemultzumit ~a [At: VARLAAM C. 343 / V: (ivp) ~tzamit / Pl: ~itzi ~e / E: ne + multzumit] 12 smf a (Om) care nu este multzumit Si: mahnit suparat (fam) paraponisit (irg) nemultzumitor (2) (ivr) neblagodarnic necontentaluit. 34 smf a (Persoana) care are o nemultzumire (2) Si: mahnit suparat (fam) paraponisit (irg) nemultzumitor (ivr) neblagodarnic necontentaluit. 5 a Contrariat. 6 a (D. ochi privire etc.) Care exprima nemultzumire (1). 7 sf (Ivp) Lipsa de recunoshtintza.

NEMULTZUMÍT A nemultzumitzi te adj. (Adesea adverbial shi substantivat) Care nu este multzumit; care are o nemultzumire; suparat mahnit; contrariat. ♦ Care exprima nemultzumire. [Var.: (reg.) nemultzamít a adj.] Ne + multzumit.

NEMULTZUMÍT A nemultzumitzi te adj. Care nu e multzumit; nesatisfacut neimpacat suparat. (Adverbial) Se uita nemultzumit peste curtea celui la care striga. PREDA I. 133. ◊ (Substantivat) Nemultzumitului i se ia darul. Varianta: nemultzamít a (NEGRUZZI S. I 142) adj.

NEMULTZUMÍT ~ta (~tzi ~te) shi adverbial (negativ de la multzumit): ~tului i se ia darul se spune despre o persoana ingrata care pierde ceea ce a primit. /ne + multzumit

nemultzumit a. care nu e multzumit.

nemultzamit ~a smf a vz nemultzumit

nemultzamít a adj. Care nu e multzamit: numutzamituluĭ i se ĭa daru (Prov.). S.f. pl. e. Vechĭ. Ingratitudine.

NEMULTZUMÍT adj. 1. necajit suparat (inv. reg. shi fam.) paraponisit. (E tare ~ k na putut sa...) 2. neimpacat nesatisfacut. (Un om veshnic ~.)

NEMULTZUMIT adj. 1. necajit suparat (inv. reg. shi fam.) paraponisit. (E tare ~ k na putut sa...) 2. neimpacat nesatisfacut. (Un om veshnic ~.)

Nemultzumit ≠ multzumit satisfacut