NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Pref. ne- + mai¹ + cunoscut.

nemaicunoscut, ~ă a [At: ARGHEZI, B. 157 / Pl: ~uți, ~e / E: ne- + mai¹ + cunoscut] (Rar) 1 Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit, de nimeni, niciodată. 2 Care nu a mai fost auzit de nimeni niciodată. 3 (Pex) Extraordinar.

NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Ne- + mai¹ + cunoscut.

NEMAICUNOSCÚT ~tă (~ți, ~te) Care este cum nu s-a mai cunoscut vreodată; nemaipomenit; nemaivăzut; nemaiîntâlnit; nemaiauzit. /ne- + mai + cunoscut

nemaicunoscút adj. m., pl. nemaicunoscúți; f. nemaicunoscútă, pl. nemaicunoscúte

nemaicunoscút adj. m., pl. nemaicunosúți; f. sg. nemaicunoscútă, pl. nemaicunoscúte

NEMAICUNOSCÚT adj. v. extraordinar.

NEMAICUNOSCUT adj. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.)