8 definiții pentru nemâncare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEMÂNCÁRE s. f. Faptul de a nu mânca, de a nu fi mâncat; p. ext. foame. – Pref. ne- + mâncare.
nemâncare sf [At: MINEIUL (1776), 91r1/6 / Pl: ~cări / E: ne- + mâncare] 1 Abținere de la mâncare. 2 Foame. 3 (Înv; spc) Post.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMÂNCÁRE s. f. Faptul de a nu mânca, de a nu fi mâncat; p. ext. foame. – Ne- + mâncare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMÎNCÁRE s. f. Faptul de a nu mînca sau de a nu fi mîncat; flămînzire, foame. Era sleit... de nesomn, de nemîncare și de harța asta pe viață și pe moarte în care trăia. POPA, V. 81. Să calc pe urmele tale... Leșinat de nemîncare. TEODORESCU, P. P. 307.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nemâncáre s. f., g.-d. art. nemâncắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nemâncáre s. f., g.-d. art. nemâncării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NEMÂNCÁRE s. foame. (Mort de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEMÎNCARE s. foame. (Mort de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nemâncaresubstantiv feminin
- 1. Faptul de a nu mânca, de a nu fi mâncat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Flămânzire, foame. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: flămânzire foame
- Era sleit... de nesomn, de nemîncare și de harța asta pe viață și pe moarte în care trăia. POPA, V. 81. DLRLC
- Să calc pe urmele tale... Leșinat de nemîncare. TEODORESCU, P. P. 307. DLRLC
-
-
etimologie:
- Prefix ne- + mâncare. DEX '09