NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.

neiertător, ~oare a [At: DEX / P: ne-ier~ / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + iertător] 1-2 Care nu iartă (ușor). 3 Care nu cruță Si: aspru, nemilos, sever.

NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Ne- + iertător.

NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; sever, aspru, nemilos. Se născu în sufletul lor un simțămînt neiertător; își amintiră fiecare că nu-i asta nici prima și nici cea mai mare batjocură cu care Crețeștii împroașcă satul. V. ROM. iulie 1953, 133. Propaganda iezuită... face din ei oamenii cei mai neiertători către ceilalți de alt rit. BOLINTINEANU, O. 285.

neiertătór adj. m., pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre

neiertătór adj. m. (sil. -ier-), pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre

NEIERTĂTÓR adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. crud. 3. adj. v. neîngăduitor.

NEIERTĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. crud, hain, implacabil, necruțător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~ pentru cineva.) 3. adj. intolerant, necruțător, neîndurător, neîngăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei necinstiți.)

Neiertător ≠ iertător