10 definiții pentru neascultător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.
neascultător, ~oare [At: NEAGOE, ÎNV. 17/14 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + ascultător] 1 a Care nu este ascultător. 2-3 smf, a (Persoană) care nu ascultă. 4-5 smf, a (Persoană) care nu se supune. 6-7 smf, a (Pex) (Copil) rău și obraznic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Ne- + ascultător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
neascultător a. nesupus.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
neascultătór, -oáre adj. (ea dift.) Nesupus, neînțelegător, rebel, recalcitrant.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
neascultătór (ne-as-) adj. m., pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
neascultătór adj. m. (sil. ne-as-), pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NEASCULTĂTÓR adj. v. indisciplinat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEASCULTĂTOR adj. indisciplinat, insubordonat, nedisciplinat, nesubordonat, nesupus, recalcitrant. (Persoană ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Neascultător ≠ ascultător
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ne-as-
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
neascultător, neascultătoareadjectiv
- 1. Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune. DEX '09 DEX '98sinonime: indisciplinat insubordonat nedisciplinat nesubordonat nesupus recalcitrant antonime: ascultător
etimologie:
- Prefix ne- + ascultător. DEX '09