naturaletze sfs [At: LM / V: ~tza / E: natural + etze cf it naturalezza] 1 (Rar) Calitate innascuta. 2 Lipsa de artificialitate de afectare de rafinament. 3 Atitudine lipsita de artificiu de afectare Si: (asr) natural (34) naturalitate (2). 4 Ushurintza cu care pare a fi facut un lucru Vz simplitate.

NATURALÉTZE s. f. Atitudine naturala (2) lipsa de afectare de prefacatorie; calitatea de a fi natural (2) neafectat.

NATURALÉTZE s.f. Situatzia starea de a fi natural; atitudine fireasca lipsita de ipocrizie de afectare; simplitate. [Var. naturaletza s.f. / cf. it. naturalezza].

NATURALÉTZE s. f. atitudine comportare fireasca lipsita de ipocrizie de afectare; simplitate natural (III). (< it. naturalezza)

NATURALÉTZE f. Lipsa de artificialitate; comportare fireasca; caracter natural. /<it. naturalezza

NATURALÉTZA s.f. v. naturaletze.

naturaletza f. calitate naturala: naturaletza expresiunii a gesturilor.

* naturalétza f. pl. e (it. naturalezza). Naturalitate calitatea de a fi natural neschimosit.

naturalétze s. f. art. naturalétzea g.d. art. naturalétzei

naturalétze s. f. art. naturalétzea g.d. art. naturalétzei

naturaletze

NATURALÉTZE s. 1. degajare dezinvoltura firesc simplitate spontaneitate (livr.) nonshalantza (rar) natural (inv.) naturalitate. (O mare ~ in comportarea cuiva.) 2. v. firesc.

NATURALETZE s. 1. degajare dezinvoltura firesc simplitate spontaneitate (livr.) nonshalantza (rar) natural (inv.) naturalitate. (O mare ~ in comportarea cuiva.) 2. firesc. (~ unei situatzii.)