NAMIÁZĂ, nămiezi, s. f. (Pop.) 1. Amiază. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = în plină zi. 2. Masa care se ia în jurul amiezei; prânz. 3. Loc, punct unde ajunge Soarele pe cer (aproximativ) la amiază; zenit. [Pl. și: namiezi. – Var.: (reg.) nămiáză s. f., nămiéz, nămiézi, namiéz s. n.] – În + amiază.

namiază sf [At: MAG. IST. I, 345/26 / V: (reg) ~mezea, ~az, ~iez sn, ~ieze sfp, ~iezi sn, nă~, nămiaz, nămiazi snp, nămiez sn, nămes sn, nămezea, nămiezi snp, nemiaz, nemiez sn, nimesi sn, nim~, nimiez sn, nimiezi snp / Pl: nămiezi, nămieze / E: în + amiază] 1 (Pop; precedat de prepoziții) Mijloc al zilei, corespunzător aproximativ orei 12 Si: amiază. 2 (Pex) Masă care se ia în jurul orei 12 Si: prânz. 3 (Îlav) Ziua nămiaza mare În toiul zilei. 4 (Rar; îlav) Ziua la nămiez În plină zi. 5 Punct unde ajunge soarele pe cer, aproximativ la ora 12 din zi Si: zenit. 6 (Reg; îf nimiezi) Miazăzi.

NAMIÁZĂ, namiezi, s. f. (Pop.) 1. Amiază. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = în plină zi. 2. Masa care se ia în jurul amiezei; prânz. 3. Loc, punct unde ajunge soarele pe cer (aproximativ) la amiază; zenit. [Var.: (reg.) nămiáză s. f., nămiéz, nămiézi, namiéz s. n.] – În + amiază.

NAMIÁZĂ s. f. v. nămiază.

namiez sn vz namiază

namiezi sn vz namiază

nămiază sf vz namiază

nămiez sn vz namiază

nămiezi sn vz namiază

nemiaz sn vz namiază

nemiez sn vz namiază

nimesi sn vz namiază

nimiază sf vz namiază

nimiez sn vz namiază

nimiezi sn vz namiază

NAMIÁZI s. f. v. nămiază.

NAMIÉZI s. n. v. nămiază.

NĂMIÁZĂ s. f. (Și în forma namiază, nămiez(i), mai ales precedat de prepoziții) 1. Amiază. Pe la nămez ajunseră la tîrle. SANDU-ALDEA, U. P. 44. Era-n nămiez... Da să m-adoarmă Foșnitul leneș din frunziș. IOSIF, P. 66. Dormi la nămiez, ai?.. Scoală, că-ți vin mușterii. CARAGIALE, S. 140. ◊ Expr. Ziua nămiaza-mare = (în) plină zi. E ziua nămiază-mare, e soare de început de toamnă. CAMIL PETRESCU, U. N. 336. 2. (Regional) Al doilea prînz pe care îl ia țăranul cînd e la munca cîmpului; p. ext. odihna de după prînz. Cerbul ce-mi făcea? Sta Și rumega, Namiaza-și făcea, Dulce aromea. TEODORESCU, P. P. 65. – Variante: namiázi, namiáză s. f., nămiéz(i), (regional) namiézi (I. BOTEZ, ȘC. 197), nimiézi (PREDA, Î. 85, TEODORESCU, P. P. 439), niméz (VISSARION, B. 139) s. n.

NĂMIÉZ(I) s. n. v. nămiază.

NIMÉZ s. n. v. nămiază.

NIMIÉZI s. n. v. nămiază.

NĂMIÉZE s. n. v. namiază.

NIMIÉZI s. n. v. namiază.

nămiezi adv. prânz: către nămiezi. [Compus din ín și amiazi].

nămiază f., pl. ĭezĭ (d. în și amĭază). Vest. Amează. Pe la nămĭezĭ, pe la amează.

namiáză/nămiáză (pop.) s. f., g.-d. art. nămiézii; pl. nămiézi

namiáză s. f. (sil. -mia-), g.-d. art. nămiézii; pl. nămiézi

!nămiază (pop.) s. f., g.-d. art. nămiezii; pl. nămiezi

nămiáză v. namiáză

NAMIÁZĂ s. v. amiază, prânz, zenit.

namiază s. v. AMIAZĂ. PRÎNZ. ZENIT.

NĂMIÁZĂ s. v. dejun, prânz.

nămiază s. v. DEJUN. PRÎNZ.