NAMÉSTIE, namestii, s. f. (Înv. și reg.) Clădire cu toate dependințele; p. restr. dependință, acaret. – Din sl. namĕstije.

namestie sf [At: PRAV. 26 / V: ~snie, ~meas~, năm~, nămesnie, nămestii sfp, nemesnii sfp, nimestii sfp, nimesturi sfp / Pl: ~ii / E: slv намѣстиѥ] (Mpl) 1 (Îrg) Casă cu toate dependințele ei Si: gospodărie. 2 (Îrg; prc) Acaret. 3 (Îvr; pex) Inventar agricol. 4 (Îvr) Proprietate funciară.

NAMÉSTIE, namestii, s. f. (Înv. și reg.) Clădire cu toate dependințele ei; p. restr. dependință, acaret. – Din sl. namĕstije.

NAMÉSTIE, namestii, s. f. (Învechit și arhaizant, mai ales la pl.) Casă, clădire cu toate dependințele ei; (prin restricție) acaret, dependință. Moșneni era cei mai vechi ca locuri și cu namestii. PISCUPESCU, O. 25. Namestii de fabrice cu felurimi de mori. GOLESCU, Î. 162. – Variante: năméstie (DEȘLIU, G. 27), neméstie (GORJAN, H. I 15) s. f.

namestie f. dependență: o casă cu toate namestiile ei. [Slav. NAMĬESTIĬA].

namestie, nă- și ne- f. (vsl. na-mestiĭe, d. miesto, loc. V. namestnic și nămestenie). Sec. 17-19. Clădire. Dependență, heĭ (grajd, spălătorie ș.a.) – În imnu lui Mihaĭ Viteazu (din pĭesa Radu Calonfirescu, de I. Dimitrescu-Movileanu) namestiĭ în rimă cu pustiĭ.

nămestie sf vz namestie^[1] modificată

nemesnii sfp vz namestie

nemestii sfp vz namestie

nimestii ssp vz namestie corectată

nimestui ssp vz namestie

NĂMÉSTIE s. f. v. namestie.

NEMÉSTIE s. f. v. namestie.

năméstie, -éstnic V. namestie, -éstnic.

nemestie, -éstnic și -ésnic V. nămestie, -estnic.

naméstie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. naméstia (-ti-a), g.-d. art. naméstiei; pl. naméstii, art. naméstiile (-ti-i-)

naméstie s. f. (sil. -ti-e), art. naméstia (sil. -ti-a), g.-d. art. naméstiei; pl. naméstii, art. naméstiile (sil. -ti-i-)

NAMÉSTIE s. v. acaret, dependință, gospodărie.

namestie s. v. ACARET. DEPENDINȚĂ. GOSPODĂRIE.

năméstie (-ii), s. f. – Subordonare, oportunitate. – Var. nemestie. Sl. namĕstije, din mjesto „loc” (Cihac, II, 209; Berneker, II, 52). – Der. nămestenie, s. f. (accesoriu), cf. sb. namestenie „instalație” (Scriban); namesnic (var. namestnic, nemes(t)nic), s. m. (substitut, ajutor, vicar), din sl. namĕstĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31).