17 definitzii pentru acaret
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ACARÉT acareturi s. n. 1. Constructzie auxiliara care tzine de o gospodarie. 2. (La pl.) Unelte de gospodarie mai ales agricole. Din tc. akaret.
ACARÉT acareturi s. n. 1. Constructzie auxiliara care tzine de o gospodarie. 2. (La pl.) Unelte de gospodarie mai ales agricole. Din tc. akaret.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
acarét sn [At: PRAVILA (1814) 51 / V: (reg) eca / Pl: ~uri / E: tc acaret] 1 Constructzie auxiliara care tzine de o cladire de o gospodarie. 2 Unelte (mai ales agricole) dintro gospodarie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ACARÉT acareturi s. n. (Mai ales la pl.) Cladire mare. Spre vale acolo unde fusesera acareturile groteshti... era acum sediul gospodariei colective. V. ROM. februarie 1952 109. Pe locul curtzilor shi acareturilor deacum la inceput era o ograjoara inconjurata de balarii shio casutza de tzara. CAMILAR N. I 331. ♦ Totalitatea constructziilor secundare care tzin de o cladire. V. dependintze. Oamenii puneau foc la acareturile conacului. DUMITRIU B. F. 73. Nici un copac nici un acaret pe linga casa. EMINESCU N. 51.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ACARÉT acareturi s. n. Constructzie secundara care tzine de o cladire. ♦ Cladire mare (impreuna cu constructziile care tzin de ea); (la pl.) unelte de gospodarie mai ales agricole. Tc. akarat.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
ACARÉT ~uri n. Constructzie auxiliara care tzine de o cladire de o gospodarie individuala. /<turc. acaret
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
acaret n. 1. constructziune cu dependintzele ei sinonim cu binà; pamantul moshiei e roditor acareturile in buna stare AL.; 2. pl. averi nemishcatoare (moshii case etc.). [Turc. ACARET].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
acarét shi ecarét n. pl. e shi urĭ (turc. ’akaret ’akarat imobile care e pl. arabic d. ’akar imobil bina). Imobil bina construnctziune. Anexa (hei) la casa uneĭ moshiĭ k: hambare shoproane sh. a. V. holeab.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ecarét sn vz acaret
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ecarét V. acaret.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
acarét s. n. pl. acaréturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
acarét s. n. pl. acaréturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
acaret pl. acareturi
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
acaret te.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ACARÉT s. (mai ales la pl.) v. dependintza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ACARET s. (mai ales la pl.) dependintza (inv. shi reg.) namestie olat salash (reg.) miietoare oleab (Mold. shi Transilv.) hei (prin Olt.) leau. (~urile unei gospodarii rurale.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
acarét (acaréturi) s. n. 1. Accesorii bunuri gospodareshti. 2. Unelte (mai ales agricole). < Tc. akarat pl. de la akar „bunuri gospodareshti” (SHeineanu II 7; Lokotsch 43).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare de argou
Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.
acaret acareturi s. n. 1. fleac maruntzish 2. (la pl. detz.) obiecte de uz personal
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
acaret, acareturisubstantiv neutru
- 1. Constructzie auxiliara care tzine de o gospodarie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: dependintza
- Spre vale acolo unde fusesera acareturile grofeshti... era acum sediul gospodariei colective. V. ROM. februarie 1952 109. DLRLC
- Pe locul curtzilor shi acareturilor deacum la inceput era o ograjoara inconjurata de balarii shio casutza de tzara. CAMILAR N. I 331. DLRLC
- Oamenii puneau foc la acareturile conacului. DUMITRIU B. F. 73. DLRLC
- Nici un copac nici un acaret pe linga casa. EMINESCU N. 51. DLRLC
-
- 2. Unelte de gospodarie mai ales agricole. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM
etimologie:
- akaret acaret DEX '09 MDA2 DEX '98