ACARÉT acareturi s. n. (Mai ales la pl.) Cladire mare. Spre vale acolo unde fusesera acareturile groteshti... era acum sediul gospodariei colective. V. ROM. februarie 1952 109. Pe locul curtzilor shi acareturilor deacum la inceput era o ograjoara inconjurata de balarii shio casutza de tzara. CAMILAR N. I 331. ♦ Totalitatea constructziilor secundare care tzin de o cladire. V. dependintze. Oamenii puneau foc la acareturile conacului. DUMITRIU B. F. 73. Nici un copac nici un acaret pe linga casa. EMINESCU N. 51.