NAIVITÁTE naivitatzi s. f. 1. Insushirea de a fi naiv (1); comportare de om naiv; simplitate; nevinovatzie ingenuitate candoare. 2. (Peior.) Lipsa de maturitate in judecata shi in comportare; p. ext. vorba fapta atitudine de om naiv (2). [Pr.: nai] Din fr. naïveté.

naivitate sf [At: HELIADE O. II 80 / P: nai~ / V: (ivr) ~vet~ / Pl: ~tatzi / E: fr naïveté] 1 Lipsa de experientza de artificialitate de prefacatorie Si: credulitate nevinovatzie (7) simplitate sinceritate. 2 Comportare de om naiv (2) Si: candoare inocentza. 3 (Prt) Lipsa de maturitate in judecata in comportare Si: nerozie (3) (irg) nataraie (3). 4 Fel de a judeca simplist. 5 Vorba fapta etc. specifica omului naiv (7).

NAIVITÁTE (2) naivitatzi s. f. 1. Insushirea de a fi naiv (1); comportare de om naiv; simplitate; nevinovatzie ingenuitate candoare. 2. (Peior.) Lipsa de maturitate in judecata shi in comportare; p. ext. vorba fapta atitudine de om naiv (2). [Pr.: nai] Din fr. naïveté.

NAIVITÁTE (2) naivitatzi s. f. 1. Insushirea de a fi naiv; simplitate inocentza candoare credulitate. Nishte ochi in care lacramau naivitatea simplitatea shi umilintza fara nici un amestec de viclenie sau de fatzarnicie. GALACTION O. I 85. In locul ochilor de o infinita naivitate se aprinsese doua vapai de demon. DELAVRANCEA H. T. 58. Amaraciunea unei tineretzi apasate... ramasese inca intro trasatura de nespusa naivitate in jurul gurei. EMINESCU N. 83. 2. (La pl.) Vorbe fapte atitudini de om naiv. Spune naivitatzi. Pronuntzat: nai.

NAIVITÁTE s.f. 1. Insushirea de a fi naiv; simplitate; nevinovatzie candoare. 2. (La pl.) Atitudini vorbe de om naiv; copilarie prostie. [Pron. nai. / cf. fr. naïveté].

NAIVITÁTE s. f. 1. insushirea de a fi naiv; simplitate; nevinovatzie candoare. 2. (pl.) atitudini vorbe de om naiv; copilarie. (< fr. naïveté)

NAIVITÁTE naivitatzi f. 1) Caracter naiv. 2) Lipsa de maturitate in judecata sau in comportare. 3) Vorba fapta sau atitudine specifica unui om naiv. A spune naivitatzi. [G.D. naivitatzii; Sil. nai] /<fr. naïveté

naivitate f. 1. simplitate naturala shi gratzioasa; 2. vorbe spuse din neshtiintza.

* naivitáte f. (fr. naïveté). Calitatea de a fi naiv ingenuitate candoare simplicitate: naivitatea copiilor unuï stil unuï tzaran. Vorba naiva: a spune naivitatzï.

naivitáte (nai) s. f. g.d. art. naivitắtzii; pl. naivitắtzi

naivitáte s. f. (sil. nai) g.d. art. naivitatzii; pl. naivitatzi

NAIVITÁTE s. 1. v. ingenuitate. 2. v. credulitate. 3. (rar) puerilitate. (~ picturii lui.) 4. v. copilarie.

NAIVITATE s. 1. candoare credulitate ingenuitate inocentza. (E deo ~ dezarmanta.) 2. credulitate simplicitate simplitate. (~ shi neshtiintza lui.) 3. (rar) puerilitate. (~ picturii lui.) 4. copilarie prostie. (Ce faci tu e o ~!)

NAIVITÄT IST EIN BETRAGEN WO MAN NICHT ACHT DARAUF HAT OB MAN VON ANDEREN BEURTEILWIRD (germ.) naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seama k vei fi judecat de altzii Kant „Menschenkunde”.

O SANCTA SIMPLICITAS! (lat.) o sfanta naivitate! Exclamatzia lui J. Hus la vederea unei batrane care in sperantza unei rasplatzi cereshti arunca vreascuri pe rugul care el era ars. Constatare a unui act de ignorantza inconshtienta sau de conformism naiv.