NAIVITÁTE, naivități, s. f. 1. Însușirea de a fi naiv (1); comportare de om naiv; simplitate; nevinovăție, ingenuitate, candoare. 2. (Peior.) Lipsă de maturitate în judecată și în comportare; p. ext. vorbă, faptă, atitudine de om naiv (2). [Pr.: na-i-] – Din fr. naïveté.

naivitate sf [At: HELIADE, O. II, 80 / P: na-i~ / V: (îvr) ~vet~ / Pl: ~tăți / E: fr naïveté] 1 Lipsă de experiență, de artificialitate, de prefăcătorie Si: credulitate, nevinovăție (7), simplitate, sinceritate. 2 Comportare de om naiv (2) Si: candoare, inocență. 3 (Prt) Lipsă de maturitate în judecată, în comportare Si: nerozie (3), (îrg) nătărăie (3). 4 Fel de a judeca simplist. 5 Vorbă, faptă etc. specifică omului naiv (7).

NAIVITÁTE, (2) naivități, s. f. 1. Însușirea de a fi naiv (1); comportare de om naiv; simplitate; nevinovăție, ingenuitate, candoare. 2. (Peior.) Lipsă de maturitate în judecată și în comportare; p. ext. vorbă, faptă, atitudine de om naiv (2). [Pr.: na-i-] – Din fr. naïveté.

NAIVITÁTE, (2) naivități, s. f. 1. Însușirea de a fi naiv; simplitate, inocență, candoare, credulitate. Niște ochi în care lăcrămau naivitatea, simplitatea și umilința, fără nici un amestec de viclenie sau de fățărnicie. GALACTION, O. I 85. În locul ochilor de o infinită naivitate se aprinsese două văpăi de demon. DELAVRANCEA, H. T. 58. Amărăciunea unei tinereți apăsate... rămăsese încă într-o trăsătură de nespusă naivitate în jurul gurei. EMINESCU, N. 83. 2. (La pl.) Vorbe, fapte, atitudini de om naiv. Spune naivități. – Pronunțat: na-i-.

NAIVITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi naiv; simplitate; nevinovăție, candoare. 2. (La pl.) Atitudini, vorbe de om naiv; copilărie, prostie. [Pron. na-i-. / cf. fr. naïveté].

NAIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi naiv; simplitate; nevinovăție, candoare. 2. (pl.) atitudini, vorbe de om naiv; copilărie. (< fr. naïveté)

NAIVITÁTE naivități f. 1) Caracter naiv. 2) Lipsă de maturitate în judecată sau în comportare. 3) Vorbă, faptă sau atitudine specifică unui om naiv. A spune naivități. [G.-D. naivității; Sil. na-i-] /<fr. naïveté

naivitate f. 1. simplitate naturală și grațioasă; 2. vorbe spuse din neștiință.

* naivitáte f. (fr. naïveté). Calitatea de a fi naiv, ingenuitate, candoare, simplicitate: naivitatea copiilor, unuï stil, unuï țăran. Vorbă naivă: a spune naivitățï.

naivitáte (na-i-) s. f., g.-d. art. naivitắții; pl. naivitắți

naivitáte s. f. (sil. na-i-), g.-d. art. naivității; pl. naivități

NAIVITÁTE s. 1. v. ingenuitate. 2. v. credulitate. 3. (rar) puerilitate. (~ picturii lui.) 4. v. copilărie.

NAIVITATE s. 1. candoare, credulitate, ingenuitate, inocență. (E de-o ~ dezarmantă.) 2. credulitate, simplicitate, simplitate. (~ și neștiința lui.) 3. (rar) puerilitate. (~ picturii lui.) 4. copilărie, prostie. (Ce faci tu e o ~!)

NAIVITÄT IST EIN BETRAGEN, WO MAN NICHT ACHT DARAUF HAT, OB MAN VON ANDEREN BEURTEILWIRD (germ.) naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seamă că vei fi judecat de alții – Kant, „Menschenkunde”.

O, SANCTA SIMPLICITAS! (lat.) o, sfântă naivitate! – Exclamația lui J. Hus la vederea unei bătrâne, care în speranța unei răsplăți cerești, aruncă vreascuri pe rugul pe care el era ars. Constatare a unui act de ignoranță inconștientă sau de conformism naiv.