măslină¹ sf [At: COD. VOR. 126/9 / V: (îrg) mas~ / Pl: ~ne / E: slv маслина] Fruct al măslinului, comestibil, de formă ovală și de culoare brună-verzuie, care cu timpul devine neagră.

MĂSLÍNĂ, măsline, s. f. Fructul măslinului, de culoare brună-verzuie, care se mănîncă de obicei conservat cu sare și din care se extrage untdelemnul. A mîncat și un sfert de pîine neagră cu măsline. C. PETRESCU, A. 352. Costea lăuda într-una măslinele și icrele de chefal, cumpărate de la Galați. BUJOR, S. 117. Joacă bine Moș Martine, Să-ți dau pîine Cu măsline. TEODORESCU, P. P. 191. – Variantă: maslínă (HOGAȘ, DR. II 105) s. f.

MĂSLÍNĂ ~e f. Fruct al măslinului. /<sl. maslina

măslină f. rod cu sâmbure din care se extrage untdelemn: măsline de Tesalia. [Slav. MASLINA, din MASLO, unsoare].

măslínă (vest) și maslínă (est) f., pl. e (vsl. maslina, maslin, d. maslo, unsoare; bg. maslina, măslină. V. maslu). Fructu măslinuluĭ (o bobiță), din care se stoarce unt-de-lemnu.

maslină¹ sf vz măslină¹

MASLÍNĂ² s. f. v. măslină.

măslínă s. f., g.-d. art. măslínei; pl. măslíne

măslínă s. f., g.-d. art. măslínei; pl. măslíne

măslină

maslină, -ne.

MĂSLÍNĂ s. (BOT.) (înv. și reg.) olivă.

MĂSLINĂ s. (BOT.) (înv. și reg.) olivă.

MĂSLiNĂ² s. f. v. măslin.

MĂSLINĂ¹ s. f. Fructul măslinului, comestibil, de formă ovală și de culoare brună-verzuie, care cu timpul devine neagră. Sau doară poate, frații miei, smochiia masline face? COD VOR. 126/9, cf. CORESI, L. 152/3, GCR II, 97/37. 19 oca măsline negre (a. 1 792). URICARIUL, IV, 131/19. Rodurile cele de toate feliurile de poame, măsline, alămîi, portocale, rodii. AMFILOHIE, G. 123/24, cf. PR. DRAM. 170. Să-mi cumpărați de 5 íei icre negre tescuite prima și de 1 leu măsline mari și mici amestecate. CARAGIALE, O. VII, 426. Cuconu Ioniță care gustase cîteva măsline, își turna un pahar de vin. HOGAȘ, DR. II, 105. Lăuda într-una măslinele și icrele de chefal, cumpărate de la Galați. BUJOR, S. 117. Maslinele sînt importate de către neguțători din Rumelia. N. A. BOGDAN, C. M. 46. Măsline sărate sau murate. . ., conservate. . ., verzi sau despicate. NICA, L. VAM. 156. A mîncat și un sfert de pîine neagră cu măsline putrede. C. PETRESCU, A. 352. Se hrănea gustînd brînzeturile și maslinele prin dughenile tîrgului. SADOVEANU, E. 120, cf. id. O. X. 385. Mama luase două boabe de piper, apoi două măsline. ARGHEZI, C. J. 191. Cumpăr pînea cu oca, Maslinile cu litra. ȘEZ. III, 160, cf. I, 46, 73, 105, VIII, 155. Joacă bine moș Martine, Să-ți dau pîine cu măsline. se spune celor care fac un lucru vrînd-nevrînd, mai mult în silă. Cf. ZANNE, P. I, 677. Mănîncă ghiorghinele și îngînă măslinele. se spune despre cei care nu știu să prețuiască valoarea lucrurilor. Cf. id. ib. III, 621. Îți dă o măslină și-ți cere un butoi de untdelemn. id. ib. 657. ◊ (Ca termen de comparație, cu aluzie la culoarea neagră lucioasă a măslinelor) Nu cumva venea pe la dumneata o fetișcană mărunțică, una cu niște ochi negri ca măslinele? STANCU, R. A. IV, 331. ◊ (Ca epitet) Ia stăi să-ți arăt eu, măslină lungă ce ești! ap. TDRG. Toderică Săndulescu, poreclit „măslină” după înfățișarea lui, era unul din bogătașii zgîrciți ai tîrgului. HOGAȘ, DR. II, 101. – Pl.: măsline. – Și: (învechit și regional) maslină s. f. – Din V. sl. маслина