olivă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ve / E: lat oliva, ger Olive, fr olive] 1 (Îrg) Măslină. 2 (Reg) Ulei de măsline. 3 Mică piesă de sticlă, de forma unui tub îngroșat la un capăt, folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului nazal. 4 (Aht) Ornament de formă alungită, asemănător unei măsline. 5 Formație anatomică proeminentă și rotunjită. 6 (Atm; spc) Proeminență rotunjită situată în partea superioară și laterală a bulbului rahidian.

OLÍVĂ, olive, s. f. 1. (Rar) Măslină. Crească-ne olivele Una cu legumele. TEODORESCU, P. P. 210. 2. Mică piesă de sticlă, de forma unui tub îngroșat la un capăt, folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului nazal.

OLÍVĂ s.f. 1. (Rar) Măslină. 2. Obiect având forma unei măsline. ♦ Piesă folosită în fonetica experimentală, care se introduce în nas pentru a se înregistra suflul nazal. 3. (Arhit.) Ornament de formă alungită asemănător unei măsline. 4. Formație anatomică proeminentă și rotunjită. ♦ Proeminență rotunjită situată în partea superioară și laterală a bulbului rahidian. [< fr. olive, germ. Olive, lat. oliva – măslină].

OLÍVĂ s. f. 1. piesă în fonetica experimentală, care se introduce în nas pentru a se înregistra suflul nazal. 2. (arhit.) ornament în formă alungită, asemănător unei măsline. 2. formație anatomică proeminentă și rotunjită. ◊ proeminență rotunjită în partea superioară și laterală a bulbului rahidian. (< lat. oliva, fr. olive, germ. Olive)

OLÍVĂ ~e f. 1) înv. Fruct al măslinului; măslină. 2) Piesă folosită în fonetica experimentală, pentru a înregistra nazalitatea sunetelor. /<lat. oliva, germ. Olive, fr. olive

*olívă f., pl. e (it. olíva, fr. olive, d. lat. oliva. V. uleĭ 1). Rar. Măslină.

olívă (măslină) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. olívei; pl. olíve

olívă s. f., g.-d. art. olívei; pl. olíve

OLÍVĂ s. v. măslină.

olivă s. v. MĂSLINĂ.