dexonline

info

6 definiții pentru mănunchiaș (s.n.)

Explicative DEX

MĂNUNCHIÁȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș.

Ortografice DOOM

mănunchiáș² (mănunchi mic) (-chiaș) s. n., pl. mănunchiáșe

mănunchiáș (mănunchi mic) s. n. (sil. -chiaș), pl. mănunchiáșe

Relaționale

MĂNUNCHIÁȘ s. v. buchețel.

mănunchiaș s. v. BUCHEȚEL.

Tezaur

MĂNUNCHIAȘ s. n., s. m. I. S. n. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă n u n c h i (I 2); buchețel, (rar) mănunchior. În stîlpii portiții tele, Mănunchiaș de floricele. POP. II. S. m. (Prin Transilv.) Persoană care strînge (în) mănunchi (I 1) păioasele, după secerarea sau cosirea lor. Busuioc își făcuse socoteala cîți cosași, cîți legători și cîți mănunchieși îi trebuiau, pentru ca să-și poată aduna rodul în timp de trei zile. SLAVICI, O. I, 219. În urma cosașului vine mănunchieșul, care face mănunchi. PRIBEAGUL, P. R. 73. - Pl.: (I) mănunchiașe, (II) mânunchiași. – Mănunchi + suf. -aș.

Intrare: mănunchiaș (s.n.)

mănunchiaș² (pl. -e) substantiv neutru

silabație: mă-nun-chiaș info

substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	mănunchiaș	mănunchiașul mănunchiașu‑
nominativ-acuzativ	plural	mănunchiașe	mănunchiașele
genitiv-dativ	singular	mănunchiaș	mănunchiașului
genitiv-dativ	plural	mănunchiașe	mănunchiașelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

mănunchiaș, mănunchiașesubstantiv neutru

1. Diminutiv al lui mănunchi. DEX '09 DEX '98

sinonime: buchețel

etimologie:

Mănunchi + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.