9 definiții pentru mămușoară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂMUȘOÁRĂ, mămușoare, s. f. (Pop.) Mămică. – Mamă + suf. -ușoară.
MĂMUȘOÁRĂ, mămușoare, s. f. (Pop.) Mămică. – Mamă + suf. -ușoară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mămușoară sf [At: ISPIRESCU, L. 396 / Pl: ~re / E: mamă + -ușoară] 1-2 (Pop; șhp) Mămică (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂMUȘOÁRĂ s. f. Mămucă. Aide, mămușoară, haide, îi zise fata. VISSARION, B. 170. D-acas cînd am plecat, Mămușoara mi-am lăsat. TEODORESCU, P. P. 676.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!mămușoară (pop.) s. f., g.-d. art. mămușoarei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mămușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. mămușoárei; pl. mămușoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mămușoáră s. f., g.-d. art. mămușoárei; pl. mămușoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂMUȘOÁRĂ s. v. măicuță, mămică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mămușoară s. v. MĂICUȚĂ. MĂMICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂMUȘOARĂ s. f. (Popular) Diminutiv (hipocoristic) al lui m a m ă. 1. Mămică. D-acas cînd am plecat, Mămușoara Mi-am lăsat Nemîncatâ, Nebăută, De nevoie Doar știută. TEODORESCU, P. P. 678. 2. Cf. m a m ă (I 4). Lasă, mămușoară, nu te supăra. ISPIRESCU, L. 396. Aide, mămușoară, haide, îi zise fata cealaltă. Vrăjește-mi cum știi de dor, pînă cînd nu pic să mor. VISSARION, B. 170. – Pl.: mămușoare. – Mamă + suf. -ușoară.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mămușoară, mămușoaresubstantiv feminin
-
- Aide, mămușoară, haide, îi zise fata. VISSARION, B. 170. DLRLC
- D-acas cînd am plecat, Mămușoara mi-am lăsat. TEODORESCU, P. P. 676. DLRLC
-
etimologie:
- Mamă + sufix -ușoară. DEX '98 DEX '09