12 definiții pentru mămiță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂMÍȚĂ, mămițe, s. f. (Fam.) Mămică. [Var.: mamíță s. f.] – Mamă + suf. -iță.

MĂMÍȚĂ, mămițe, s. f. (Fam.) Mămică. [Var.: mamíță s. f.] – Mamă + suf. -iță.

mămiță sf [At: CARAGIALE, O. II, 96 / V: mami~ / Pl: ~țe / E: mamă + -iță] 1-2 (Fam; șhp) Mămică (1-2). 3 (Reg) Matcă a albinelor.

MĂMÍȚĂ s. f. Mămică. Între ei e și mămița, care te socotea nevinovat. VISSARION, B. 262. (În forma mamiță) Băiețelul scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat. CARAGIALE, O. II 267. – Variantă: mamíță s. f.

MAMÍȚĂ s. f. v. mămiță.

MAMÍȚĂ s. f. v. mămiță.

MAMÍȚĂ s. f. v. mămiță.

mamiță2 sf vz mămiță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!mămiță (rar) s. f., g.-d. art. mămiței

mămíță (fam.) s. f., g.-d. art. mămíței; pl. mămíțe

mămíță s. f., g.-d. art. mămíței; pl. mămíțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂMÍȚĂ s. v. măicuță, mămică.

mămiță s. v. MĂICUȚĂ. MĂMICĂ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MAMÍȚĂ (< fr. {i}; lat. mamma „mamelă”) s. f. (MED. VET.) Inflamație a ugerului la femelele în lactație, de cele mai multe ori de natură infecțioasă. Poate fi provocată de bacilul tuberculozei, de streptococi, de colibacili etc. ◊ M. gangrenoasă = boală a oilor, provocată de Staphylococcus pyogenes, manifestată prin cangrenarea ugerului.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂMÍȚĂ s. f. 1. (Familiar) Mămică. Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfâșurat. CARAGIALE, O. II, 96. Mămița. . . te socotea nevinovat. VISSARION, B. 262. 2. (Regional) Matca albinelor (Cîmpulung Moldovenesc). Cf. CHEST. VI 24/3. – Pl.: mămițe. – Și: mamiță s. f. – Mamă + suf. -iță.

Intrare: mămiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mămiță
  • mămița
plural
  • mămițe
  • mămițele
genitiv-dativ singular
  • mămițe
  • mămiței
plural
  • mămițe
  • mămițelor
vocativ singular
  • mămiță
  • mămițo
plural
  • mămițelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mamiță
  • mamița
plural
  • mamițe
  • mamițele
genitiv-dativ singular
  • mamițe
  • mamiței
plural
  • mamițe
  • mamițelor
vocativ singular
  • mamiță
  • mamițo
plural
  • mamițelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mămiță, mămițesubstantiv feminin

  • 1. familiar Măicuță, mămică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Între ei e și mămița, care te socotea nevinovat. VISSARION, B. 262. DLRLC
    • format_quote Băiețelul scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat. CARAGIALE, O. II 267. DLRLC
etimologie:
  • Mamă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.