MĂIÚȚ, măiuțe, s. n. (Pop.) Măiug. – Mai² + suf. -iuț.

măiuț sn [At: DDRF / Pl: ~e / E: mai² + -uț] 1-12 (Reg; șhp) Măieț (1-12). 13 (Reg; la războiul de țesut) Muierușcă (6). 14 (Reg; la războiul de țesut) Amnar. 15 (Reg; la războiul de țesut) Tălpig. 16 Unealtă cu care se bate brânza ca să se îndese în putină. 17 Lopățită cu care se bate cânepa.

MĂIÚȚ, măiuțe, s. n. Măiug. – Mai² + suf. -iuț.

MĂIÚȚ, măiuțe, s. n. Diminutiv al lui mai³; lopățică cu care se bate cînepa.

măiúț (pop.) s. n., pl. măiúțe

măiúț s. n., pl. măiúțe

MĂIÚȚ s. v. femeiușcă, iapă, muierușcă, schimbător, tălpig.

măiuț s. v. FEMEIUȘCĂ. IAPĂ. MUIERUȘCĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG.

MĂIUȚ s. n. (Regional) Diminutiv al lui m a i². Cf. DDRF. I. 1. Cf. mai² (I). Cf. REV. CRIT. IV, 145, ALR II 6670/53. 2. Cf. mai² (II 3). Cf. A I 22, 34, 35, 36. 3. Cf. mai² (II 5) (Roșia-Beiuș). ALR II 4379/310. II. 1. Nume dat mai multor părți ale războiului de țesut: a) muierușcă. Cf. A I 35, 36 ; b) amnar. Cf. ib. 20, 24, 26 ; c) tălpig (Tărcăița- Beiuș). ib. 24. 2. Unealtă cu care se bate brînza ca să se îndese în putină (Lazuri de Beiuș-Beiuș). Cf. A I 23. 3. Lopățică cu care se bate cînepa. Cf. CADE. - Pl.: măiuțe. – Mai² + suf. -uț.