9 definiții pentru mântuință

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNTUÍNȚĂ, mântuințe, s. f. (Înv.) Mântuire. [Pr.: -tu-in-] – Mântui + suf. -ință.

MÂNTUÍNȚĂ, mântuințe, s. f. (Înv.) Mântuire. [Pr.: -tu-in-] – Mântui + suf. -ință.

mântuință sf [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 240/39 / V: (reg) măn~ / Pl: ~țe / E: mântui + -ință] 1 (Asr) Scăpare. 2 (Bis; asr) Mântuire (3). 3 (Bis; îs) Semnul ~ții Cruce. 4 (Bis; îs) ~ța lumii An al nașterii lui Iisus Hristos. 5 (Înv) Dezvinovățire.

mântuință f. mijloc de mântuire.

MÎNTUÍNȚĂ s. f. (Învechit) Mîntuire. Starea noastră tristă cere mîntuință, Ori prin moartea noastră, ori prin biruință. BOLINTINEANU, la TDRG. Lupta meritorie în favoarea mîntuinței și a civilizațiunii. ODOBESCU, S. III 419.

mîntuínță f., pl. e. Vechĭ. Mîntuire. Scuză, justificare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mântuínță (înv.) s. f., g.-d. art. mântuínței; pl. mântuínțe

mântuínță s. f., g.-d. art. mântuínței; pl. mântuínțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNTUÍNȚĂ s. v. izbăvire, mântuire, salvare, scăpare.

mîntuință s. v. IZBĂVIRE. MÎNTUIRE. SALVARE. SCĂPARE.

Intrare: mântuință
mântuință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mântuință
  • mântuința
plural
  • mântuințe
  • mântuințele
genitiv-dativ singular
  • mântuințe
  • mântuinței
plural
  • mântuințe
  • mântuințelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mântuință, mântuințesubstantiv feminin

  • 1. învechit Izbăvire, mântuire, salvare, scăpare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Starea noastră tristă cere mîntuință, Ori prin moartea noastră, ori prin biruință. BOLINTINEANU, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Lupta meritorie în favoarea mîntuinței și a civilizațiunii. ODOBESCU, S. III 419. DLRLC
etimologie:
  • Mântui + sufix -ință. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.