opțiuni
  • info

18 definiții pentru mulțumitor

din care

Explicative DEX

MULȚUMITÓR, -OÁRE, mulțumitori, -oare, adj. 1. Care corespunde cerințelor, care produce mulțumire; satisfăcător; care convinge, convingător. 2. (Astăzi rar; și substantivat) Care exprimă sau păstrează recunoștință; recunoscător. [Var.: (reg.) mulțămitór, -oáre adj.] – Mulțumi + suf. -tor.

MULȚUMITÓR, -OÁRE, mulțumitori, -oare, adj. 1. Care corespunde cerințelor, care produce mulțumire; satisfăcător; care convinge, convingător. 2. (Astăzi rar; și substantivat) Care exprimă sau păstrează recunoștință; recunoscător. [Var.: (reg.) mulțămitór, -oáre adj.] – Mulțumi + suf. -tor.

mulțumitor, ~oare [At: VARLAAM, C. 282 / V: (îvp) ~țăm~, (înv) ~țămitoriu, ~tem~, ~țemitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: mulțumi + -tor] 1-2 smf, a (Asr) (Persoană) care simte mulțumire (3) Si: satisfăcut. 3-4 smf, a (Asr) Persoană care exprimă sau păstrează recunoștință Si: recunoscător. 5-6 smf, a (Asr) Persoană care rămâne îndatorată cuiva. 7 a Care produce mulțumire (3) Si: satisfăcător. 8 a Care corespunde cerințelor Si: adecvat, corespunzător. 9 a Care convinge Si: convingător. 10 av În mod satisfăcător.

MULȚUMITÓR, -OÁRE, mulțumitori, -oare, adj. (Și în forma mulțămitor) Care corespunde cerințelor, care dă satisfacție, produce mulțumire; satisfăcător. Binevoiți dar a trece îndată pe la biroul nostru spre a regula această afacere într-un chip mulțumitor pentru amîndouă părțile. CARAGIALE, O. I 113. ◊ (Adverbial) Vorbind despre felurite rîuri și rîușoare, candidatul răspunsese mulțumitor. BOTEZ, ȘC. 152. ♦ (Despre persoane, construit cu dativul) Recunoscător. Nu-mi trebuiesc bani. Mai degrabă ți-oi fi mulțămitor pentr-un bărbăcuț, cu coada groasă. SADOVEANU, B. 42. Cetitorul îmi va rămîne mulțămitor. NEGRUZZI, S. I 43. – Variantă: (regional) mulțămitór, -oáre adj.

MULȚUMITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care mulțumește; care corespunde anumitor cerințe; care produce mulțumire; satisfăcător. Răspuns ~. 2) Care aduce mulțumire; care poartă mulțumire; recunoscător. /a mulțumi + suf. ~tor

MULȚUMITÓR2 adv. Cu mulțumire; în mod satisfăcător. /a mulțumi + suf. ~tor

mulțumitor a. care mulțumește.

MULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. mulțumitor.

MULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. mulțumitor.

MULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. mulțumitor.

mulțămitor, ~oare a vz mulțumitor

mulțemitoriu, ~oare a vz mulțumitor

mulțămitór, -oáre adj. Satisfăcător, care te mulțămește: răspuns mulțămitor.

Ortografice DOOM

+mulțumitor2 adv.

mulțumitór adj. m., pl. mulțumitóri; f. sg. și pl. mulțumitoáre

mulțumitór adj. m., pl. mulțumitóri; f. sg. și pl. mulțumitoáre

Relaționale

MULȚUMITÓR adj. 1. v. acceptabil. 2. v. suficient.

MULȚUMITÓR adj. v. îndatorat, mulțumit, obligat, recunoscător, satisfăcut.

MULȚUMITOR adj. 1. acceptabil, admisibil, convenabil, satisfăcător, (fam.) pasabil. (O soluție ~ pentru ambele părți.) 2. îndestulător, satisfăcător, suficient. (O cantitate ~.)

mulțumitor adj. v. ÎNDATORAT. MULȚUMIT. OBLIGAT. RECUNOSCĂTOR. SATISFĂCUT.

Mulțumitor ≠ nemulțumitor, nesatisfăcător

Intrare: mulțumitor
mulțumitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțumitor
  • mulțumitorul
  • mulțumitoru‑
  • mulțumitoare
  • mulțumitoarea
plural
  • mulțumitori
  • mulțumitorii
  • mulțumitoare
  • mulțumitoarele
genitiv-dativ singular
  • mulțumitor
  • mulțumitorului
  • mulțumitoare
  • mulțumitoarei
plural
  • mulțumitori
  • mulțumitorilor
  • mulțumitoare
  • mulțumitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
mulțămitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțămitor
  • mulțămitorul
  • mulțămitoru‑
  • mulțămitoare
  • mulțămitoarea
plural
  • mulțămitori
  • mulțămitorii
  • mulțămitoare
  • mulțămitoarele
genitiv-dativ singular
  • mulțămitor
  • mulțămitorului
  • mulțămitoare
  • mulțămitoarei
plural
  • mulțămitori
  • mulțămitorilor
  • mulțămitoare
  • mulțămitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mulțumitor, mulțumitoareadjectiv

  • 1. Care corespunde cerințelor, care produce mulțumire; care convinge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: convingător satisfăcător antonime: nemulțumitor nesatisfăcător
    • format_quote Binevoiți dar a trece îndată pe la biroul nostru spre a regula această afacere într-un chip mulțumitor pentru amîndouă părțile. CARAGIALE, O. I 113. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Vorbind despre felurite rîuri și rîușoare, candidatul răspunsese mulțumitor. BOTEZ, ȘC. 152. DLRLC
  • 2. rar (și) substantivat Care exprimă sau păstrează recunoștință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: recunoscător
    • format_quote Nu-mi trebuiesc bani. Mai degrabă ți-oi fi mulțămitor pentr-un bărbăcuț, cu coada groasă. SADOVEANU, B. 42. DLRLC
    • format_quote Cetitorul îmi va rămîne mulțămitor. NEGRUZZI, S. I 43. DLRLC
etimologie:
  • Mulțumi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.