opțiuni
  • info

12 definiții pentru recunoscător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + suf. -ător.

RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + suf. -ător.

recunoscător, ~oare a [At: CR (1829), 782/22 / Pl: ~i, ~oare / E: recunoaște + -ător] (De obicei în legătură cu verbe ca „a fi”, „a se arăta”, „a rămâne” etc.) 1 Care poartă cuiva recunoștință (1) Si: (asr) mulțumitor. 2 Care exprimă recunoștință (2).

RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște o binefacere primită, care poartă (cuiva) recunoștință. Trebuie să fiu și eu recunoscător măcar cît pot. REBREANU, R. II 81. Îți voi rămînea tare recunoscător pentru peșcheș. ODOBESCU, S. III 32. O, cît am rămas de recunoscător bunului părinte pentru această dorită veste! NEGRUZZI, S. I 7.

RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE adj. Care poartă (cuiva) recunoștință. [După fr. reconnaissant].

RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE adj. care poartă (cuiva) recunoștință. (după fr. reconnaissant)

RECUNOSCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care recunoaște binele ce i s-a făcut; care vădește gratitudine. /a recunoaște + suf. ~tor

recunoscător a. însuflețit de recunoștință.

*recunoscătór, -oáre adj. (d. recunosc, după fr. reconnaissant). Plin de recunoștință, care recunoaște (cunoaște) binele primit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recunoscătór adj. m., pl. recunoscătóri; f. sg. și pl. recunoscătoáre

recunoscătór adj. m. cunoscător

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECUNOSCĂTÓR adj. îndatorat, obligat, (înv.) mulțumitor. (Îți rămân ~ pentru serviciul făcut.)

RECUNOSCĂTOR adj. îndatorat, obligat, (înv.) mulțumitor. (Îți rămîn ~ pentru serviciul făcut.)

Intrare: recunoscător
recunoscător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recunoscător
  • recunoscătorul
  • recunoscătoru‑
  • recunoscătoare
  • recunoscătoarea
plural
  • recunoscători
  • recunoscătorii
  • recunoscătoare
  • recunoscătoarele
genitiv-dativ singular
  • recunoscător
  • recunoscătorului
  • recunoscătoare
  • recunoscătoarei
plural
  • recunoscători
  • recunoscătorilor
  • recunoscătoare
  • recunoscătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recunoscător, recunoscătoareadjectiv

  • 1. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Trebuie să fiu și eu recunoscător măcar cît pot. REBREANU, R. II 81. DLRLC
    • format_quote Îți voi rămînea tare recunoscător pentru peșcheș. ODOBESCU, S. III 32. DLRLC
    • format_quote O, cît am rămas de recunoscător bunului părinte pentru această dorită veste! NEGRUZZI, S. I 7. DLRLC
etimologie:
  • Recunoaște + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.