opțiuni
  • info

14 definiții pentru moștean

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȘTEÁN, moșteni, s. m. (Înv. și reg.) Moșnean (1). – Cf. moșnean.

MOȘTEÁN, moșteni, s. m. (Înv. și reg.) Moșnean (1). – Cf. moșnean.

moștean, ~ă [At: PRAV. 61 / Pl: ~eni, ~ene / E: cf moșnean, moșan, moșteni1] 1 smf Moștenitor (1). 2 a (Îvr) De moștenire Si: moștenit. 3-5 smf Moșnean (3-5). 6 smf Proprietar. 7 smf Stăpân. 8 smf Băștinaș.

MOȘTEÁN, moșteni, s. m. (Arhaizant) 1. Moștenitor, urmaș, succesor, moșnean (3). N-avea pe cine altul care să-i fie moștean. SBIERA, P. 258. Măria-sa Aron-vodă... Moșteanul țărei Moldovei, domnul și stăpînul meu. HASDEU, R. V. 139. Îi rugă să le fie milă de fiul seu Bogdan, pre care îl lasă moștean scaunului. NEGRUZZI, S. I 159. 2. Proprietar, stăpînitor, stăpîn. Romînul, vechi moștean al acestui pămînt, e îndurător și ospătos și darnic. ODOBESCU, S. III 550. Simțimentul drepturilor de moșteni ai țării. BĂLCESCU, O. I 209. ♦ Moșnean (1).

MOȘTEÁN ~éni m. înv. reg. v. MOȘNEAN. /cf. moș, moșteni, alb. moșatar

moștean a. și m. 1. moștenitor: s’a îndurat a le da un moștean al împărăției ISP.; 2. moșnean, om de țară. [Cf. albanez MOȘATAR].

moșteán și moșneán m., pl. enĭ (vsl. moštĭnŭ, bg. mosten, puternic, adică „împuternicit, stăpîn”, din răd. mog-, de unde și po-moj-nic și germ. mögen, a putea, vermögen, putere, avere, vermachen, a lăsa moștenire. V. moș). Vechĭ. Moștenitor (V. făt 1). Apoĭ. Munt. Răzeș. – Fem. -eancă, pl. ence. – Pînă pe la 1700 s’a zis și moșt-, și moșn-, ĭar pe urmă numaĭ moșn- (Gĭur. 120). V. megiaș, colon.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

moșteán (înv., reg.) s. m., pl. moșténi

moșteán s. m., pl. moșténi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOȘTEÁN adj., s. v. aborigen, autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pământean.

MOȘTEÁN s. v. moșnean, moștenitor, răzeș, succesor, urmaș.

moștean adj., s. v. ABORIGEN. AUTOHTON. BĂȘTINAȘ. INDIGEN. NEAOȘ. PĂMÎNTEAN.

moștean s. v. MOȘNEAN. MOȘTENITOR. RĂZEȘ. SUCCESOR. URMAȘ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

moșteán, moșteni, (moșnean), s.m. – (reg.; arh.) Moștenitor, băștinaș, autohton (Papahagi, 1925). ♦ (top.) Moșneni, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Fipilașcu, 1940). ♦ (onom.) Moștean, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș (DFN, 2007). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Cf. moșnean (DEX, MDA).

moșteán, moșteni, (moșnean), s.m. – (înv.) Moștenitor, băștinaș, autohton (Papahagi 1925). – Din moș + -tean.

Intrare: moștean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moștean
  • moșteanul
  • moșteanu‑
plural
  • moșteni
  • moștenii
genitiv-dativ singular
  • moștean
  • moșteanului
plural
  • moșteni
  • moștenilor
vocativ singular
  • moșteanule
  • moștene
plural
  • moștenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moștean, moștenisubstantiv masculin

  • 1. învechit regional Moșnean. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: moșnean răzeș
    • format_quote N-avea pe cine altul care să-i fie moștean. SBIERA, P. 258. DLRLC
    • format_quote Măria-sa Aron-vodă... Moșteanul țărei Moldovei, domnul și stăpînul meu. HASDEU, R. V. 139. DLRLC
    • format_quote Îi rugă să le fie milă de fiul seu Bogdan, pre care îl lasă moștean scaunului. NEGRUZZI, S. I 159. DLRLC
  • 3. arhaizant Proprietar, stăpân, stăpânitor. DLRLC
    sinonime: proprietar stăpân stăpânitor
    • format_quote Romînul, vechi moștean al acestui pămînt, e îndurător și ospătos și darnic. ODOBESCU, S. III 550. DLRLC
    • format_quote Simțimentul drepturilor de moșteni ai țării. BĂLCESCU, O. I 209. DLRLC
etimologie:
  • cf. moșnean DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.