mogâldeață sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~doață, ~ltea-, ~ând~, ~ândiță, ~ghind~, ~glând~, ~gond~, mohând~, mohond~ / Pl: ~ețe / E: cf mogândă, mogâldan, mogâldău] 1 Mică ridicătură de pământ Si: (reg) măguiață (4). 2 Grămadă sau căpiță de fân, de cereale. 3 Ființă sau obiect cu contururi vagi, greu de identificat din cauza întunericului, a dimensiunii, a depărtării Si: momâie (7), nălucire, vedenie, (reg) mohoandă (1), măguiață (1), momâiață (1), movilă (11). 4 (Reg; dep) Om masiv, prost și molâu. 5 (Ca epitet, precedând termenul calificat, de care se leagă prin pp „de”) Om mic de statură. 6 (Reg) Momâie (1).

mogândeață sf vz mogâldeață

moghindeață sf vz mogâldeață

MOGHINDEÁȚĂ s. f. v. mogîldeață.

MOGÎLDEAȚĂ, mogîldețe, s. f. Ființă sau lucru care apare nedeslușit și nu poate fi identificat din cauza ceței, a întunericului sau a depărtării. Locomobila stinsă, batoza oprită stăteau părăsite, mogîldețe negre în focul asfințitului. DUMITRIU, N. 228. Niște mogîldețe acoperite din cap pînă-n picioare în foi de cort. CAMILAR, N. II 444. Felinarele cu carbid abia sparg bezna în dreptul piciorului, și mogîldețele omenești înaintează în pasta cleioasă, prin galeria care pare că nu mai are sfîrșit. BOGZA, C. O. 121. Variante: mogîndeáță (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 183), moghindeáță (MACEDONSKI, O. III 121) s. f.

MOGÎNDEÁȚĂ s. f. v. mogîldeață.

MOGHINDEÁȚĂ s. f. v. mogâldeață.

mogândeață f. ceva mare și fioros ce s’arată pe întuneric (Mold. mogăldeață): strâng în brață sloiu de ghiață, parcă’i o mogândeață POP. [Ung. MOGÁNDOK, pustnic, călugăr (cf. fr. moine bourru, gogoriță = călugăr posac)].

mogî́ndă (Trans.) f., pl. e, mogîndeáță, mogîld- și mogîrd- f., pl. ețe (ca și măgădan, mogîldan, mocîrțan. Cp. și cu ung. magandok, maganc, solitar, sihastru). Fam. Matahală, momîĭe, monstru cu forme confuze (ca pin întuneric orĭ de departe). – În nord măgăĭáță, măguĭáță (pl. ĭețe), mohondeață; la Agîrb. Int. 114, mohîndeață. Și măhúĭe, stahie.

mogâldeáță s. f., g.-d. art. mogâldéței; pl. mogâldéțe

mogâldeáță s. f., g.-d. art. mogâldéței; pl. mogâldéțe

MOGÂLDEÁȚĂ s. 1. v. mușuroi. 2. momâie, (reg.) momâiață. (Ce o fi cu ~ aceea în drum?)

MOGÂLDEÁȚĂ s. v. momâie, sperietoare.

MOGÎLDEAȚĂ s. 1. mușuroi, (reg.) măguiață. (O ~ pe un teren șes.) 2. momîie, (reg.) momîiață. (Ce-o fi cu ~ aceea în drum?)

mogîldeață s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE.