mogâldeață sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~doață, ~ltea-, ~ând~, ~ândiță, ~ghind~, ~glând~, ~gond~, mohând~, mohond~ / Pl: ~ețe / E: cf mogândă, mogâldan, mogâldău] 1 Mică ridicătură de pământ Si: (reg) măguiață (4). 2 Grămadă sau căpiță de fân, de cereale. 3 Ființă sau obiect cu contururi vagi, greu de identificat din cauza întunericului, a dimensiunii, a depărtării Si: momâie (7), nălucire, vedenie, (reg) mohoandă (1), măguiață (1), momâiață (1), movilă (11). 4 (Reg; dep) Om masiv, prost și molâu. 5 (Ca epitet, precedând termenul calificat, de care se leagă prin pp „de”) Om mic de statură. 6 (Reg) Momâie (1).