modificație sf [At: ȚICHINDEAL, F. 336/4 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat modificatio, fr modification] (Înv) 1-4 Modificare (1-4).

MODIFICÁȚIE, modificații, s. f. Modificare. (Atestat în forma modificațiune) Dobîndind cîteva modificațiuni în constituțiune și în personalul guvernului, recunoaște... căimăcămia de trei. GHICA, A. 29. – Variantă: modificațiúne s. f.

MODIFICÁȚIE s.f. (Liv.) Modificare. [Var. modificațiune s.f. / < fr. modification].

MODIFICÁȚIE s. f. 1. modificare. 2. (biol.) variație neereditară provocată de influența condițiilor de mediu. (< fr. modification, lat. modificatio)

modificațiune sf vz modificație

MODIFICAȚIÚNE s. f. v. modificație.

MODIFICAȚIÚNE s.f. v. modificație.

modificați(un)e f. schimbare operată în modul de a fi al unui lucru.

*modificațiúne f. (lat. modificátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se modifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

modificáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. modificáția (-ți-a), g.-d. art. modificáției; pl. modificáții, art. modificáțiile (-ți-i-)

modificáție s. f. (sil. -ți-e), art. modificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. modificáției, pl. modificáții, art. modificáțiile (sil. -ți-i-)

MODIFICÁȚIE s. v. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare.

modificație s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE.

MODIFICÁȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Modificare (1). ◊ M. alotropică v. alotropic. 2. (BIOL.) Variație neereditară provocată de influența condițiilor de mediu (temperatură, umiditate ș.a.) reprezentând diverse fenotipuri ale aceluiași genotip.