MODÉRN A moderni e adj. Care apartzine epocii actuale care tzine de prezent sau de trecutul apropiat; nou recent care corespunde stadiului actual al progresului; care este diferit de traditzie. ◊ Limba moderna = limba vorbita in zilele noastre sau intro epoca apropiata noua. Epoca moderna = perioada dupa Renashtere care cuprinde sec. XVIXVIII numite clasice. ♦ Conform cu moda zilei. Din fr. moderne it. moderno.

modern ~a [At: CR (1829) 219/21 / Pl: ~i ~e / E: fr moderne cf lat modernus] 1 a (Ioc vechi antic) Care apartzine epocii actuale tzinand de prezent sau de trecutul apropiat. 23 av a (Ioc invechit depashit perimat) (Intrun mod) care corespunde stadiului actual al progresului. 4 a (Inv; is) Istoria (sau epoca) ~a Parte a istoriei care cuprindea epoca de la sfarshitul evului mediu fixata prin traditzie la 1453 data caderii Constantinopolului shi Revolutzia franceza din 1789. 5 a (Ias) Parte a istoriei care cuprinde epoca de la Revolutzia franceza din 1789 pana la Revolutzia rusa din octombrie 1917. 6 a (Is) Limba ~a Limba vorbita in zilele noastre sau intro epoca apropiata de noi. 7 sm (Mpl) Oamenii care traiesc in zilele noastre. 8 a (D. Invatzamant clase licee etc.; ioc real) Care pune accentul pe studiul limbilor shi al disciplinelor umanistice Si: umanist umanistic. 9 s (Tip) Caractere de litera. 1011 smf a (Persoana) la moda¹ (5). 12 sn Ceea ce este sau trece drept nou actual. 13 sn Caracter al lucrului nou Si: (rar) modernitate.

MODÉRN A moderni e adj. Care apartzine timpurilor apropiate de vorbitor; recent actual; care este in pas cu progresul actual; care apartzine unei epoci posterioare antichitatzii. ◊ Istoria moderna = a) (in trecut) epoca de la sfarshitul evului mediu cuprinsa intre 1453 (caderea Constantinopolului) shi Revolutzia Franceza din 1789; b) (curent) epoca cuprinsa intre Revolutzia Franceza din 1789 shi Unirea din 1918. Limba moderna = limba vie vorbita efectiv de o populatzie actuala. ♦ (Despre invatzamant) Care acorda importantza preferintza disciplinelor umaniste. ♦ Conform cu moda zilei. Din fr. moderne it. moderno.

MODÉRN A moderni e adj. (In opozitzie cu vechi) Care apartzine timpurilor prezente din vremea noastra actual nou; in pas cu progresul actual. V. contemporan. Drumurile moderne se ivesc strabatind tzara. BOGZA C. O 176. In adevar eatita larma in capitalele moderne K omul nare chip sa doarma Oricit de bine shiar ashterne. ANGHELIOSIF C. M. II 52. Este oare vreo introducere mai minunata in literatura moderna un tablou mai omeric decit aceasta strofa care incepe cu un vechi cintic haiducesc? RUSSO S. 190. Istoria moderna = parte a istoriei care cuprinde epoca de la mijlocul veacului al XVIIlea (cind a avut loc revolutzia burgheza din Anglia) pina la Marea Revolutzie Socialista din Octombrie 1917. Limba moderna = (in opozitzie cu limba veche sau moarta) limba vie vorbita de o populatzie actuala. Pintre multzimea calendarelor shi a cartzilor in limba greceasca moderna iaca ce am gasit. Istoria lui Arghir shi a prefrumoasei Elene. NEGRUZZI S. I 10. Aceste dialecte duse de soldatzii romani rasplatitzi cu paminturi in tzarile biruite sau intrulocat cu limbile acelor tzari biruite shi au produs modernele limbi zise neolatine. RUSSO S.70. ♦ Facut confectzionat construit aranjat dupa moda zilei. Rochie moderna.

MODÉRN A adj. 1. Nou sau relativ recent din timpurile prezente; actual. ◊ Limba moderna = limba vie care se vorbeshte in prezent. ♦ (Despre forme de invatzamant) In care disciplinele umaniste au un rol preponderent preferentzial. 2. La moda potrivit ultimei mode. [< fr. moderne cf. lat. t. modernus].

MODÉRN A adj. 1. nou relativ recent din timpurile prezente; care corespunde stadiului actual al progresului. ♦ limba ~a = limba vie care se vorbeshte in prezent. ◊ (despre invatzamant clase licee) care pune accentul pe studiul limbii shi al disciplinelor umanistice. 2. in concordantza cu moda la moda. (< fr. moderne it. moderne lat. modernus)

MODÉRN ~a (~i ~e) 1) Care tzine de timpul prezent; propriu timpului prezent; actual; contemporan. 2) Care beneficiaza de progresul recent al shtiintzei shi tehnicii; bazat pe rezultatele recente ale shtiintzei shi tehnicii. 3) Care este la moda. /<fr. moderne it. moderno

modern a. care e din timpul din urma: sculptura moderna; istoria moderna epoca dela 1453 pana la 1815. ║ m. se zice de scriitorii eruditzii shi artishtii cari au aparut dela Renashtere: anticii shi modernii. ║ n. ceeace e modern: a prefera modernului anticul.

*modérn a adj. (lat. modernus modern d. adv. modo odinioara de curind). Recent noŭ din timpu actual neinvechit in curent cu timpu la moda: armata moderna haĭna moderna. Istoria moderna saŭ noŭa de la 1453 (luarea Constantinopoluluĭ) pina la 1789 (marea revolutziune franceza). Invatzamintu modern invatzamintu secundar in care se invatza limbile moderne. S. m. pl. Oameniĭ de azĭ actualiĭ ceĭ noĭ: anticiĭ shi moderniĭ. S. n. fara pl. Lucru noŭ caracteru lucruluĭ noŭ modernitate: totdeauna modernu e frumos. Adv. In mod modern: a te imbraca modern.

modérn adj. m. pl. modérni; f. modérna pl. modérne

modérn adj. m. pl. modérni; f. sg. modérna pl. modérne

MODÉRN adj. 1. actual contemporan nou recent. (Preocupari ~ in tehnica de calcul.) 2. v. umanistic.

MODERN adj. 1. actual contemporan nou recent. (Preocupari ~ in tehnica de calcul.) 2. umanistic. (Sectzie ~ la un liceu.)

Modern ≠ demodat invechit vechi vetust perimat

MODÉRN A adj. (< fr. moderne cf. lat. modernus): in sintagma lingvistica moderna (v.).

modern jazz jazzul* epocilor bop* (bebop 1944) shi al celor ulterioare spre deosebire de jazzul New Orleans* Dixieland* „mainstream” (epoca swing (2) shi „rhythm and blues” „rock and roll” shi „gospel”). M. utilizeaza o armonie (III) evoluata linii melodice de un tip nou ritmica* shi metrica (1) mai variata k in trecut.

moderna muzica ~. Opozitzia intre modern (cu conotatzia sa de „nou”) shi traditzie apare cu regularitate in ipostaze diferite in istoria muzicii: Ars nova versus Ars antiqua stile moderno sau nuovo versus stile antico (Caccini Le nuove musiche 1601 de asemenea in alte scrieri din sec. 17) Seconda prattica versus Prima prattica (Monteverdi) etc. In masura in care in anumite perioade termenului de clasic i se atribuie sensul vechi sau academic in arte sau literatura lui i se va opune altul semnificand noutatea modernul. Astfel vor apare mishcari precum „Querelle des anciens et des modernes” (Frantza sfarshitul sec. 17) sau romantismul german (sfarshitul sec. 18) k opozitzie tipologica la clasicism*. Termenul de modern apare in teoretizarile muzicale de la inceputul sec. 19 in replica la notziuni precum clasic antic medieval fara sa desemneze un stil anume ci doar folosit in sens cronologic (v. E. Hanslick 1848; criticul vienez va scrie mai tarziu despre „opera moderna” referinduse la perioada de la Gluck pana in contemporaneitatea sa). Astfel se configureaza un concept ce semnifica noutatea valorizata pozitiv: noul este echivalent cu progresul artistic. R. Schumann J. Brahms sau R. Strauss sunt salutatzi de divershi critici ai sec. 19 drept compozitori moderni. P. Hindemith devine in opinia lui H. Mersmann exponent al m.m. in jur de 1930. Doar odata cu raspandirea conceptului de „muzica noua” dupa 1950 precum shi a celui de muzica postmoderna* (la sfarshitul anilor ’60) asocierea intre modern shi nou (= contemporan) in critica shi estetica muzicala* ishi pierde din semnificatzii. Sa formulat shi perspectiva potrivit careia k epoca delimitata istoric modernul marcheaza muzica intre sfarshitul romantismului* shi afirmarea „muzicii noi” ashadar intre 1890 shi primul razboi mondial cu prelungiri in anii ’20 (v. C. Dahlhaus). Sar incadra aici nu numai curentele verismului* impresionismului* neoclasicismului* dar shi expresionismul* sau futurismul (ultimele doua fiind revendicate de altzii drept „muzica noua”). La nivelul limbajului muzical m.m. sar putea defini k trasatura generala prin departarea de tonalitatea* traditzionala. Extrem de diverse solutzii modale (folclorice impresioniste neoclasice neomodale) sau atonale (dodecafonice* seriale*) sunt propuse de compozitorii moderni. Trebuie mentzionate de asemenea cateva aspecte ale sfarshitului de sec. 19 inceputului de sec. 20 ce au influentzat gandirea muzicala moderna: schimbarile din perimetrul shtiintzific (bunaoara aparitzia fonografului shi impulsionarii culegerii folclorice); noile perspective ce au apropiat compozitorul european de arta extraeuropeana (contactul lui Debussy cu perimetrul asiatic la Expozitzia mondiala de la Paris 1889); institutzionalizarea cercetarii muzicologice care devine la sfarshitul sec. 19 disciplina universala autonoma (v. muzicologie) inclusiv in reviste de specialitate societatzi muzicale congrese internatzionale etc.; modernizarea comercializarii shi difuzarii muzicii prin legalizarea dreptului de autor baza a industriei muzicale moderne. Pentru a observa nuantzele conceptului de m.m. shi modalitatzile in care a fost folosit in literatura muzicologica a sec. 20 se impune clarificarea notziunilor de muzica noua shi de avangarda. Conceptul de muzica noua (germ.: neue Musik echivalent cu engl. contemporary music shi fr. musique contemporaine) provine din spatziul muzicologic de lb. germ. Apare pentru prima oara la Paul Bekker (1919) pentru a desemna muzica opusa romantismului shi afirmand diverse optziuni stilistice in contemporaneitate (vizibile in manifestarile artistice ale Societatzii Internatzionale de Muzica Contemporana din epoca interbelica). Astfel in categoria muzicii noi din prima jumatate a sec. 20 sunt mentzionate in principal unele creatzii ale lui Hindemith dar shi orientarile: expresionista (shcoala a doua vieneza) folclorista (Stravinski Bartók) transcendentalismul lui Ives precum shi emanciparea timbrala la Varèse. Ulterior sub influentza teoretizarilor lui Th. W. Adorno (pe la mijlocul sec. 20) muzica noua se va referi cu mai multa precizie la creatziile atonale* dodecafonice (v. dodecafonie) ale shcolii a doua vieneze iar dupa 1950 serialintegrale (v. serialism) ale unor Boulez Stockhausen sh.a.; conceptul va fi folosit dupa 1950 pentru a distinge creatziile de avangarda de acelea moderne. Adica intrun sens larg avangarda shi muzica noua devin sinonime. Avangarda muzicala asemanator mishcarilor similare din artele plastice shi literatura se bazeaza pe protestul impotriva traditziilor pe experimentalismul uneori dus la extrem. Se poate distinge intre mishcarile de avangarda „istorice” din prima jumatate a sec. 20 (dadaism futurism suprarealism bruitism) shi o „neoavangarda” plasata dupa 1950 cu accent pus pe negarea traditziei shi a istoricitatzii (manifestata de ex. prin serialismul integral aleatorismul radical v. aleatorica muzica muzica concreta shi electronica). In muzica sec. 20 delimitarile terminologice intre modern muzica noua avangarda postmodern contzin o mare doza de echivoc putand fi aplicate pe teritorii restranse precum perioadele de creatzie ale unui compozitor sau chiar lucrari izolate.

POETICA MODERNA (< fr. poétique moderne < lat. poetica < gr. poiitiki) SHtiintza interdisciplinara care sa constituit din interferentza lingvisticii shi criticii literare ambele aplicate la textul literar considerat limbaj; shtiintza al carei obiect este limbajul literar. Poetica moderna nu se poate confunda cu stilistica disciplina a expresivitatzii stilului deoarece ea se constituie k o descriere de structuri verbale de contexte de opere literare intregi pe cind stilistica studiaza opera doar k unitatzi verbale ale operei (cuvint fraza). Sa dezvoltat in perioada de dupa primul razboi mondial dar sa facut cunoscuta shi sa impus dupa cel de al doilea razboi mondial datorita progresului inregistrat de structuralism (v.) in lingvistica shi shtiintzele umane de aceea mai este numita shi poetica moderna considerata drept cadru general al cercetarii literare o faza moderna a criticii de limbaj. Poetica moderna shia constituit o serie de procedee shi metode carei permit sa descrie legaturile dintre semnificant shi semnificat (v.) dar shi corelatziile specifice stabilite intre ele de opera poetica.