recent, ~ă a [At: PROT.-POP. / Pl: ~nți, ~e / E: fr récent, lat recens, -entis] 1 Care s-a petrecut (s-a întâmplat, a apărut) de curând. 2 Care datează de puțină vreme.

RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adj. Apărut (petrecut, întîmplat) de curînd; care datează de puțină vreme, care este mai nou (în raport cu altceva), ulterior. V. nou, proaspăt. Îl întreb cu un zîmbet de recent operat. CAMIL PETRESCU, U. N. 364. Bucătarul care pregătea mîncările, asupra cărora se exercitau pomenitele cuțite și furculițe de recentă adopțiune, era un francez. IORGA, L. II 17. ◊ (Adverbial) Recent, Tairov a introdus în repertoriul său «Tragedia optimistă» de Vsevolod Vișnevski. SAHIA, U.R.S.S. 147.

RECÉNT, -Ă adj. Petrecut, apărut de curând; nou, de curând, proaspăt, ultim. [< fr. récent, it. recente].

RECÉNT, -Ă adj. petrecut, apărut de curând; nou, proaspăt. (< fr. récent, lat. recens)

RECÉNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care există de puțin timp; petrecut sau apărut de curând; proaspăt; nou. Evenimente ~te. /<fr. récent, lat. recens, ~ntis

recent a. făcut sau venit de curănd: scrisoare recentă.

*recent, -ă adj. (lat. récens, -éntis. V. rece). Noŭ, de curînd: o descoperire recentă. Adv. O carte recent apărută.

recént adj. m., pl. recénți; f. recéntă, pl. recénte

recént adj. m., pl. recénți; f. sg. recéntă, pl. recénte

RECÉNT adj. 1. v. actual. 2. nou, (fig.) cald, proaspăt. (Știre ~.)

RECENT adj. 1. actual, contemporan, modern, nou. (Preocupări ~ în tehnica de calcul.) 2. nou, (fig.) proaspăt. (Știre ~; rană ~.)

Recent ≠ vechi