11 definiții pentru mocancă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCÁNCĂ, mocance, s. f. 1. Femeie (româncă) dintr-o regiune de munte (în special din Transilvania); soție sau fiică de mocan; mocăniță. 2. (La sg.; art.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans; mocănească. – Mocan + suf. -că.

MOCÁNCĂ, mocance, s. f. 1. Femeie (româncă) dintr-o regiune de munte (în special din Transilvania); soție sau fiică de mocan; mocăniță. 2. (La sg.; art.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans; mocănească. – Mocan + suf. -că.

mocancă sf [At: MARIAN, NA. 407 / Pl: ~ce / E: mocan1 + -că] 1 Femeie originară dintr-o regiune de munte, în special din Transilvania Si: (reg) mocăniță, munteancă (1). 2-3 (Soție sau) fiică de mocan1 (1). 4-5 (Reg) Mocănească (13-14). 6 (Arg; iuz) Bancnotă de 500 de lei, cu chipul unei țărănci pe una dintre fețe, în circulație pe teritoriul țării noastre în prima jumătate a sec. XX Si: (arg) mocăncuță (7), țărancă, țărăncuță.

MOCÁNCĂ, mocance, s. f. 1. Soție sau fiică de mocan; femeie originară din Transilvania. Întind mîinile spre cănile pe care le aduce pe o tavă mare de lemn mocanca, nevasta cîrciumarului. STANCU, D. 133. 2. (La sg. art.) Numele unui dans popular. În toiul sîrbei, chindiei, mocancei, cînd tinerii. jucau de rupeau pămîntul. ȘEZ. XII 31.

MOCÁNCĂ, mocance, s.f. Nume dat femeilor din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei).

MOCÁNCĂ ~ce f. 1) Locuitoare din regiunile muntoase, mai ales din Transilvania; mocăniță. 2) Soție sau fiică a mocanului; mocăniță. /mocan + suf. ~că

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mocáncă s. f., g.-d. art. mocáncei; pl. mocánce

mocáncă s. f., g.-d. art. mocáncei; pl. mocánce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOCÁNCĂ s. 1. (reg.) mocăniță, munteancă. (~ din Țara Bârsei.) 2. (art.) mocăneasca (art.). (Dansul popular numit ~.)

MOCÁNCĂ s. v. țărancă, țărăncuță.

MOCANCĂ s. 1. (reg.) mocăniță, munteancă (~ din Țara Bîrsei.) 2. (art.) mocăneasca (art.). (Dansul popular numit ~.)

mocancă s. v. ȚĂRANCĂ. ȚĂRĂNCUȚĂ.

Intrare: mocancă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocancă
  • mocanca
plural
  • mocance
  • mocancele
genitiv-dativ singular
  • mocance
  • mocancei
plural
  • mocance
  • mocancelor
vocativ singular
  • mocancă
  • mocanco
plural
  • mocancelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mocancă, mocancesubstantiv feminin

  • 1. Femeie (româncă) dintr-o regiune de munte (în special din Transilvania); soție sau fiică de mocan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întind mîinile spre cănile pe care le aduce pe o tavă mare de lemn mocanca, nevasta cîrciumarului. STANCU, D. 133. DLRLC
  • 2. (la) singular articulat Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mocănească
    • format_quote În toiul sîrbei, chindiei, mocancei, cînd tinerii... jucau de rupeau pămîntul. ȘEZ. XII 31. DLRLC
etimologie:
  • Mocan + sufix -că. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.