mocancă sf [At: MARIAN, NA. 407 / Pl: ~ce / E: mocan¹ + -că] 1 Femeie originară dintr-o regiune de munte, în special din Transilvania Si: (reg) mocăniță, munteancă (1). 2-3 (Soție sau) fiică de mocan¹ (1). 4-5 (Reg) Mocănească (13-14). 6 (Arg; iuz) Bancnotă de 500 de lei, cu chipul unei țărănci pe una dintre fețe, în circulație pe teritoriul țării noastre în prima jumătate a sec. XX Si: (arg) mocăncuță (7), țărancă, țărăncuță.