opțiuni
  • info

10 definiții pentru mițos

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIȚÓS, -OÁSĂ, mițoși, -oase, adj. (Despre blană, lână sau obiecte de blană, de lână) Cu fire lungi, crețe și bogate; flocos; (despre animale) care are blana, lâna cu fire lungi și dese. – Miță + suf. -os.

MIȚÓS, -OÁSĂ, mițoși, -oase, adj. (Despre blană, lână sau obiecte de blană, de lână) Cu fire lungi, crețe și bogate; flocos; (despre animale) care are blana, lâna cu fire lungi și dese. – Miță + suf. -os.

mițos, ~oasă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~oși, ~oase / E: miță1 + -os] (D. blănuri, lână, păr) Cu fire lungi și dese, flocos. 2 (D. animale) Care are blana, lâna, părul cu fire lungi și dese.

MIȚÓS, -OÁSĂ, mițoși, -oase, adj. (Despre blănuri sau obiecte de lînă) Care are fire lungi, crețe și bogate; păros, flocos. S-a așezat singur în sanie, punînd pe sine blană de lup și în jurul său cergi mițoase. SADOVEANU, Z. C. 263. Ridicîndu-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atît de netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35. Era Mane cel spătos Cu cojoc mare, mițos. ALECSANDRI, P. P. 73.

MIȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre animale sau despre blana lor) Care are mițe multe; cu mițe multe. /mița + suf. ~os

mițos a. cu peri lungi: cojoc mare mițos POP. [V. mițe].

mițós, -oásă adj. (d. miță). Lățos, flocos: cojoc mițos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mițós adj. m., pl. mițóși; f. mițoásă, pl. mițoáse

mițós adj. m., pl. mițóși; f. sg. mițoásă, pl. mițoáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIȚÓS adj. flocos, lățos, păros, (pop.) vițos, (reg.) bițos. (Sarică ~oasă.)

MIȚOS adj. flocos, lățos, păros, (pop.) vițos, (reg.) bițos. (Sarică ~.)

Intrare: mițos
mițos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mițos
  • mițosul
  • mițosu‑
  • mițoasă
  • mițoasa
plural
  • mițoși
  • mițoșii
  • mițoase
  • mițoasele
genitiv-dativ singular
  • mițos
  • mițosului
  • mițoase
  • mițoasei
plural
  • mițoși
  • mițoșilor
  • mițoase
  • mițoaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mițos, mițoasăadjectiv

  • 1. (Despre blană, lână sau obiecte de blană, de lână) Cu fire lungi, crețe și bogate; (despre animale) care are blana, lâna cu fire lungi și dese. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bițos flocos lățos păros vițos
    • format_quote S-a așezat singur în sanie, punînd pe sine blană de lup și în jurul său cergi mițoase. SADOVEANU, Z. C. 263. DLRLC
    • format_quote Ridicîndu-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atît de netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35. DLRLC
    • format_quote Era Mane cel spătos Cu cojoc mare, mițos. ALECSANDRI, P. P. 73. DLRLC
etimologie:
  • Miță + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.