lățos, ~oasă a [At: COSTINESCU / Pl: ~oși, ~oase / E: lațe + -os] 1 (D. animale) Cu păr des și lung. 2 (D. blana animalelor sau d. obiecte confecționate din ea) Care are lațe mari. 3 (D. părul sau barba oamenilor) Cu șuvițe lungi, care atârnă în dezordine: neîngrijit. 4 (Reg; d. haine) Zdrențăros.

LĂȚÓS, -OÁSĂ, lățoși, -oase, adj. (Despre animale și despre coama sau blana lor) Cu părul lung, mițos. Herghelii de cai cu coame lățoase. DELAVRANCEA, S. 226. Un cuțulan de stînă, lățos... mergea pe lîngă calul lui Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 74. E un cățel mic, alb și lățos. CARAGIALE, N. S. 44. ♦ (Despre lucruri confecționate din blană) Cu lînă lungă, cu fir de păr lung; păros. Unchiaș cu straie lățoase. ODOBESCU, S. III 228. ♦ (Despre părul sau barba oamenilor) Care e lung și atîrnă în dezordine; nepieptănat, neîngrijit. O barbă stufoasă și-un păr lung, nepieptănat, lățos, îi dă o înfățișare sălbatică, aspră. VLAHUȚĂ, O. A. 5. Barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două bărbi de țap. EMINESCU, N. 56.

LĂȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre animale sau despre blana lor) Care are multe lațe. 2) (despre oameni) Care are părul sau barba neîngrijită și lungă. /lațe + suf. ~os

lățos a. cu păr lung și creț: câine lățos. [V. laț].

lățós, -oásă adj. (d. lațe). Vest. Mițoș, flocos: cîne lățos, căcĭulă lățoasă.

lățós adj. m., pl. lățóși; f. lățoásă, pl. lățoáse

lățós adj. m., pl. lățóși; f. sg. lățoásă, pl. lățoáse

LĂȚÓS adj. v. mițos.

LĂȚÓS adj. v. pletos.

LĂȚOS adj. flocos, mițos, păros, (pop.) vițos, (reg.) bițos. (Sarică ~.)

lățos adj. v. PLETOS.