opțiuni
  • info

7 definiții pentru mituire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITUÍRE, mituiri, s. f. Acțiunea de a mitui și rezultatul ei; mituială. [Pr.: -tu-i-] – V. mitui.

MITUÍRE, mituiri, s. f. Acțiunea de a mitui și rezultatul ei; mituială. [Pr.: -tu-i-] – V. mitui.

mituire sf [At: GHICA, A. 627 / Pl: ~ri / E: mitui] 1-4 (Dare sau) luare de mită (1-2) Si: (înv) mituială (1-4).

MITUÍRE s. f. Acțiunea de a mitui; dare (sau luare) de mită. A trimis acea scrisoare... cerînd să se cerceteze Bolliac ca să nu rămîie asupra sa bănuiala de mituire. GHICA, A. 627.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mituíre s. f., g.-d. art. mituírii; pl. mituíri

mituíre s. f., g.-d. art. mituírii; pl. mituíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MITUÍRE s. mituială, șperțuială, (astăzi rar) sfănțuială, sfănțuire, (înv.) rușfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcționar incorect.)

MITUIRE s. mituială, șperțuială, (astăzi rar) sfănțuială, sfănțuire, (înv.) rușfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcționar incorect.)

Intrare: mituire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mituire
  • mituirea
plural
  • mituiri
  • mituirile
genitiv-dativ singular
  • mituiri
  • mituirii
plural
  • mituiri
  • mituirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mituire, mituirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi mitui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.