MINORITÁTE minoritatzi s. f. 1. Partea (cea) mai putzin numeroasa a membrilor unei colectivitatzi. ◊ Loc. adv. In minoritate = in inferioritate numerica. 2. (In sintagma) Minoritate natzionala = grup de oameni de aceeashi limba shi etnie care se deosebesc de cele ale majoritatzii locuitorilor unui stat. 3. (Jur.) Minorat. Din fr. minorité lat. minoritas atis germ. Minorität.

minoritate sf [At: NEGRUZZI S. I 160 / Pl: ~tatzi / E: fr minorité lat minoritas atis ger Minoritat] 1 (Jur) Minorat. 2 Numar mai mic parte mai putzin numeroasa de membri ai unei colectivitatzi. 3 (Ilav in legatura cu „a se afla” „a fi” „a ramane” rar „a sta” etc.) In ~ In numar prea mic pentru ashi impune punctul de vedere. 4 (Is) ~ natzionala Grup de oameni de aceeashi limba shi origine care locuieshte pe teritoriul unui stat natzional.

MINORITÁTE minoritatzi s. f. 1. Partea (cea) mai putzin numeroasa numarul (cel) mai mic de fiintze sau de lucruri dintro colectivitate. ◊ Loc. adv. In minoritate = in inferioritate numerica. 2. (In sintagma) Minoritate natzionala = grup de oameni de aceeashi limba shi origine care locuieshte pe teritoriul unui stat natzional. 3. (Jur.) Minorat. Din fr. minorité lat. minoritas atis germ. Minorität.

MINORITÁTE minoritatzi s. f. 1. Partea (cea) mai mica sau numarul (cel) mai mic de fiintze sau de lucruri dintro colectivitate impartzita in doua; cei mai putzini cele mai putzine. ♦ (Mai ales determinat de «natzionala») Populatzie de natzionalitate diferita shi in numar mai mic fatza de natziunea de baza a unui stat. Limba romina devine un mijloc de comunicare nu numai intre romini shi celelalte minoritatzi natzionale ci shi intre ele inseshi de la una la alta. IORDAN L. R. 19. ◊ Loc. adv. (Construit cu verbele «a fi» «a se afla» «a cadea» etc.) In minoritate = in numar (mai) mic; in inferioritate numerica. 2. (Frantzuzism invechit) Minorat. Salutind pre doamna Ruxanda de regenta in vremea minoritatzii fiului ei proclamara pre Bogdan de domn. NEGRUZZI S. I 160.

MINORITÁTE s.f. 1. Partea (cea) mai mica dintro colectivitate impartzita in doua; cei mai putzini la numar. 2. (Jur.) Minorat. [Cf. fr. minorité lat. minoritas germ. Minorität].

MINORITÁTE s. f. 1. partea (cea) mai mica dintro colectivitate. ♦ in ~ = in inferioritate numerica. 2. (jur.) minorat. (< fr. minorité lat. minoritas germ. Minorität)

MINORITÁTE ~atzi f. Partea cea mai mica a unei colectivitatzi sau a unei colectzii de obiecte. * In ~ in inferioritate numerica. ~ natzionala grup de oameni de aceeashi origine shi limba care locuieshte pe teritoriul unui stat natzional. /<fr. minorité lat. minoritas ~atis germ. Minorität

minoritate f. 1. numar mic in opozitziune cu majoritate; 2. partea cea mai putzin numeroasa intr’un corp legiuitor; 3. populatziune de alta origina etnica decat majoritatea locuitorilor: minoritatzile din Romania; 4. minorat.

*minoritáte f. (lat. minóritas átis). Minorat. Partea cea maĭ putzin numeroasa intr’o tzara intr’un parlament (in opoz. cu majoritate). Deputat din minoritate din opozitziune.

minoritáte s. f. g.d. art. minoritắtzii; pl. minoritắtzi

minoritáte s. f. g.d. art. minoritatzii; pl. minoritatzi

MINORITÁTE s. 1. v. minorat. 2. minoritate natzionala = etnici (pl.) natzionalitate conlocuitoare.

MINORITATE s. 1. (JUR.) minorat. (~ unei persoane.) 2. minoritate natzionala = natzionalitate conlocuitoare.

Minoritate ≠ majoritate